miercuri, 16 august 2017

Pe biciclete din Oltenia pana in Transilvania, peste munti


Zilele de vara cu vreme buna invita parca la haiducii. Iar augustul de anul acesta ne-a daruit din plin seri fara ploaie, zile caniculare pentru Brasov, seri petrecute invartind la pedala prin Postavaru si nopti racoroase, in care spre dimineata facem in continuare uz de un colt de plapuma. A fost vremea ideala de concediu, dar la cifrele cu care ne umplem noi zilele libere, dupa 3-4 zile pline cu zeci de kilometri si +2000 m diferenta de nivel zilnic, poate sa fie vreme de pus in rama, caci corpul cere doar odihna.

Si acest interval de 3-4 zile e ideal pentru o "epica" pe 2 roti. Subtiri, de cursiera, sau carnoase si profilate pentru MTB. Si daca pe langa placerea pedalatului se mai adauga si descoperirea unor locuri noi, o trecere, o traversare, un inceput si un sfarsit si o puternica imersiune in natura, atunci tura e garantat reusita. De data asta a fost o traversare de la Calimanesti la Sibiu, peste Buila, creasta Capatanii, trecand tangential doar prin Lotrului, intrand in Cindrel si bifand si vreo 30 de kilometri frumosi de la Geiger. Si chiar si asa, am fost nevoiti sa lasam pentru alta data salbatica creasta a Lotrului, trecerea in Cindrel peste Saua Steflesti si coborarea spre Paltinis.
2 roti, munti noi, nori de ploaie, toate fac parte din epica
Parteneri de tura pentru haiducii de genul asta nu sunt deloc usor de gasit, caci zilele sunt lungi si solicitante, confortul unui magazin ori unei cabane sunt rare, e mult bagaj de carat pentru noptile de bivuac dar in egala masura tot echipamentul trebuie ales cu grija si masura pentru a fi cat mai usor si compact posibil, si nu in ultimul rand totul e garnisit cu o doza substantiala de necunoscut si imprevizibil. In primul rand necunoscut caci epicele presupun din start locuri noi si multa explorare.

De data asta insa asteptarile ne-au fost depasite caci ne-am strans 5 oameni: Cindy, Nico, Dani, Radu si Mike.
Dani e partener vechi de epice, dar Nico si Cindy au fost o supriza. Placuta, evident
3 baieti...epici
Am pornit din Calimanesti incercand sa gasim o legatura peste dealuri spre Baile Olanesti. Am gasit-o dar am strans in acesti primi 30 de kilometri neasteptat de multa diferenta de nivel tot suind si coborand niste "amarate" de dealuri in caldura de la mijlocul zilei. Asa ca o pauza de refacere a fortelor la o autoservire din Baile Olanesti se impunea. Impreuna cu niste cumparaturi care sa ne tina pana in Voineasa.
Pe poteci neasteptate intre Calimanesti si Baile Olanesti
Desi e doar ora 11 e caldura mare. Fanana iesita in cale nu se refuza
In fata ne stateau cativa kilometri buni de pedalat pe forestier spre Cheile Folea, apoi din dreptul cantonului IF Manzu un push bike spre Saua Prislopel, din nou forestier prin tunelul de sub Stogosoare, doar pentru a ajunge in fata urcarii monstruoase spre unul din cele mai estice varfuri din Capatanii- Vf. Gera. 6 ore spune "incurajator" indicatorul si sa tot fie ora 16.30-17.00 cand ne angajam pe primele serpentine incepand metodic cu push bike. Este oricum mult mai bine decat poteca inexistenta pe care am coborat cu ani in urma, ghidati doar de trackul GPS incarcat de Em. Cand am planificat tura am citit despre acest nou "forestier" provocator si la fata locului nu s-a dezmintit. 500 m pe primii 5 km, panta constanta de 10% si multa sudoare. Suntem singurii care muncim pe aici, in rest doar masini 4x4 care coboara. Maine vom afla si circuitul pe care il parcurgeau cam toti
De aici incepe, pe bune, aventura (by Dani)
La iesirea din tunel avem parte si de primele picaturi de ploaie ce lipseau din prognoza


Efortul nostru e insa rodnic si manati de ploaia din spate urcam cu spor. Vremea din pacate nu da semne sa se imbuneze si la iesirea din padure incepem sa cautam variante de "cazare" pentru noapte. Avem de ales intre "adapostul" padurii si o stana de 4 stele cu televizor, care ne este insa interzisa. Asa ca la sfatul ciobanilor plecam sa cautam refugiul Gera.

Ma detasez putin de moment si ma uit la noi cum impingem hotarati bicicletele pe panta de iarba, inconjurati de toate partile de nori grei de furtuna. Imi rasuna in minte versurile celor de la The Doors- Riders of the storm ce suntem. Stim cu totii ca e o chestie de minute pana sa inceapa ploaia si la noi. Insa nimeni nu pare cu adevarat panicat, desi de ore bune alergam cu ea in spate. Imi imaginez cum ar fi fost cu Cristi pe aici in situatia data si gandul asta imi smulge inevitabil un zambet atarnat in coltul gurii. Radu rateaza navigatia de data asta, dar Dani are dreptate si coborand putin din drumul de culme si urmand un alt drum bun de pamant ce pare sa duca spre varful Folea, reusim sa gasim cladirea refugiului. Facem ordine printre scanduri, barne, banci, maturam podeaua cu niste crengi de brad, dar niciun efort nu e prea mare cand te gandesti ca vei avea un acoperis uscat deasupra capului. O noapte in ploaie nu e chiar cel mai bun inceput de epica.
Prima varianta de cazare e stana (by Dani)
Ploaia continua sa ne alerge toata urcarea. Aici cautam deja refugiul Gera
Nu are prea multe stele, dar e mai bun decat o noapte in ploaie. Are in schimb saltea :)
Dimineata este cenusie si satula de somn ma trezesc pe la 6.00, dar nu ma indur sa ii scol si pe restul, asa ca atipesc si fac ochi regulat. Ne urnim greu, dar cu o vaga promisiune de vreme buna caci zarile incep sa se deachida. E inca vara, apusul nu vine inainte de 20.30, asa ca ne permitem inca plecari tarzii. Astazi erau in plan Capatanii si Latoritei, dar ma indoiesc ca vom avea timp pentru ambele. Drumul de pe culmea muntilor Capatanii ne este prea putin cunoscut, dar se dovedeste a fi perfect pentru mountain bike. Mergem ore bune insotiti doar de vant. 

Evident ca Latoritei pica din program daca vrem sa ajungem maine totusi in Sibiu, asa ca ne lasam la vale kilometri buni spre Ciungetu unde oprim la o bere. Apoi alti 14 kilometri intinsi spre Voineasa unde oprim din nou pentru aprovizionarea de seara. In fata ne stau alti kilometri de forestier si necunoscutii munti ai Lotrului.
Creasta Capatanii (by Dani)
Cand pe biciclete, cand pe langa ele
Dupa talent (by Dani)
Respectiv dupa posibilitati (by Dani)
Coborand spre Petrimanu
Astazi nu suntem stresati sa gasim un acoperis deasupra capului, caci prognoza se anunta buna. Suntem mai mult interesati de conditiile oferite: apa de spalat, iarba buna de saltelute, vatra. Avem de ales intre siguranta oferita de o casa in constructie unde probabil puteam dormi nederanjati in mansarda deschisa, sau cerul instelat. Il alegem pe cel de-al doilea pentru ca o noapte sub cerul liber face parte din ingredientele unei epice. Incepem regulamentar cu spalat la rau, strans lemne, facut foc. Eu si Cindy capitulam primele si ramanem atente la conversatie, doar ca din confortul sacilor de dormit. Odata cu somnul vin si primele picaturi de ploaie si ne tot foim intrebandu-ne ce sa facem si unde e cerul senin promis de prognoza. Este incredibila viteza cu care peticul de cer se acopera si se descopera jucandu-se cu rabdarea noastra. Fix cand adormisem se pune pe ploaie. Cindy si Nico se refugiaza sub un cap de pod, Dani se ascunde in sacul de bivuac, iar noi improvizam un adapost din prelata pe care o avem la noi.

Cine a mai auzit de epica fara foculet?
Ceva, ceva prajim si noi (by Dani)
Sa tot fie trecut de 12 cand ne asternem la somn cu adevarat. Astfel ca dimineata vine prea repede peste noi. 

Parasim drumul bun destul de repede si prindem o bifurcatie spre stanga ce se catara rapid pe versant. Panta e constanta, drumul ingust si urcarea in sine destul de provocatoare. Iesim dupa 2 ore bune de muncit la inceputul muntilor Lotrului si necunoscutul ne sperie. Un drum de iarba si pamant se strecoara prin mijlocul unei tabere de afinari si se pierde in padure. Nu ne inspira incredere. Sau nu avem incredere in noi, ca l-am putea dovedi in putinele ore de care dispunem azi. Asa ca se amana si Lotrului pentru o data ulterioara si decidem sa coboram pana in Transcindrel, adica 1000 m diferenta de nivel, doar ca sa avem ce urca la loc. Sunt insa destul de convinsa ca si daca am fi continuat prin Lotrului am fi avut de impins bicicleta tot cam atat, urmand denivelarile crestei. Ne gandeam initial sa pedalam pana in Pasul Steflesti, de acolo sa urcam spre varful Steflesti si sa coboram lung spre Paltinis. Dar cum la drum intins iti vin idei, Radu propune sa reconfiguram din nou si sa cotim direct spre Cindrel ca sa ne bucuram de o coborare lunga spre Sibiu/ Rasinari peste varfurile Derjani si Dragut.
Cindy despre Romania: e incredibil cat de larga si de cat de mult loc aveti in tara asta.
Avem deja 50 de kilometri pedalati pe ziua de azi si intuiesc ca reconfigurarea traseului va mai aduce inca 30. Dar sunt niste locuri atat de frumoase..Genul de coborare (la Geiger e urcare) pentru care merita sa pedalezi 50 de kilometri pe forestier. Mergem relativ grupat: eu cu Cindy, Radu cu Nico si Dani undeva intre noi. Asta pana cand Dani dejanteaza cauciucul, fix la inceputul bucatii de single trail. Asa ca noi, fetele o luam in fata si ii lasam pe baieti sa repare pana. Ne bucuram in ritmul nostru, profitand de faptul ca marcajele de la concurs erau relativ proaspete. Fix pe ultimiii 3-4 km mi se intampla si mie intamplatoarea si dejantez si eu, pentru prima data cauciucul fata. O jumatate de cartus de CO2 (mare minune) rezolva problema si coboram pana in Prislop unde nimerim fix inainte de infruntarea a doua clanuri de tigani, asa ca avem parte de o audienta numeroasa...Doar ca nu baga mai nimeni in seama...Mai bine!
Geigering again
In lumina apusului de zi
Pastoral

Ultimii kilometri sunt de asfalt si mergem aproape teleghidati prin Sibiu spre Supermama pentru a ne reface puterile inainte de drumul spre casa. Baza in acest caz e sfanta Cola de care abuzam pana in Brasov.

Ca orice alta tura de explorare si aceasta a adus cu sine multe planuri, noi idei si sentimente contradicatorii migrand de la 3 zile sunt prea putine pentru planul optimist facut de Radu acasa si pana la nu as putea duce mai mult de 3 zile in ritmul asta.

Date si trackuri aici:

Ziua 1 (Calimanesti- Olanesti-Gera (Capatanii))
Ziua 2 (Creasta Muntilor Capatanii)
Ziua 3 (Cindrel and best of Geiger)

Jurnal Radu: aici 

miercuri, 2 august 2017

Cuptor de Brasov 2017

30 iunie- 1 iulie- Noapte de vara pe Magura Branului

Din nou o microaventura mutata vineri seara, asortata cu un cer fara pata si precedata de o zi caniculara pentru Brasov. Dupa ce toata saptamana, pe fondul zilelor calduroase ploaia neanuntata de seara si-a facut consecvent prezenta, pentru azi noapte se anunta un cer fara pata. Se pare ca a treia incercare de a dormi pe Magura Branului va fi cu noroc. Suntem in formatie restransa, noi doi si o ciclista de pe warm showers pe care o gazduim in astea 2 zile. Decidem sa exploram si cealalta varianta de a urca la locul de bivuac, respectiv din satul Magura. Exista si un marcaj TA pe care insa il pierdem, doar ca sa il regasim mai sus, desenat pe un salas.

Poteca pe care o prindem traverseaza o faneata imensa, care arata ca de pictat la vremea asta. Cred ca sunt zeci de flori diferite, iar vantul care se joaca nebun pe dealuri face ca faneata noastra sa para un ocean in degrade ori o panza verde pe care un pictor orb a aruncat naiv si in dezordine toate culorile acuarelelor, iar acum si-a asternut opera la uscat. Ochiul si sufletul se bucura pentru atata frumos, dar aveam sa platesc pentru asta cu varf si indesat. Urcarea in sa ne aduce si primele fragute pe anul asta.

Seara se scurge fain, cu mancare gustoasa si sanatoasa, putin vin, putina socata si povesti.
Primul loc de somn
Vantul ramane pe pozitii toata noaptea si tot polenul ridicat si purtat in aer ma impiedica sa adorm. Pe la 1 noaptea, Radu, deranjat de vantul care nu mai pregeta, propune sa ne mutam la grota descoperita mai demult. Cu exceptia faptului ca imi revine locul de la margine si dorm cam incordata sa nu ma rostogoleac pachet pe iarba, e mult mai bine si locul umbrit ne lasa sa motaim pana la 9. 

Coboram in sat e din nou prin fanete dar prindem de data asta un drum de car, oprim la piata pentru aprovizionare si ajungem in final acasa, la racoare. Eu sunt rapusa de alergie intreaga zi si daca stau bine sa ma gandesc nu s-a prea meritat schimbul. Preferam sa dorm acasa, sa nu am criza asta de alergie si sa ies sa ma dau o dupa-amiaza intreaga cu MTBul prin padure. Acum stau in pat, cu toate geamurile inchise si imi suflu nasul la fiecare 5 minute.

Track si date: urcarecoborare

2 iulie- Cursiera, Baraolt, pavate, pana, camera de rezerva stricata, tura esuata

Una din variantele zilei de azi era sa ma duc la Duatlon Tara Barsei, dar cum nu reusit sa ies la nicio recunoastere prealabila desi am traseul in dosul curtii, zic pas. Ploaia torentiala de la 4 dimineata ma convinge definitiv si pot deja sa imi imaginez noroiul crunt cu care urma sa ma impachetez eu si bicicleta.

Asa ca ma decid pentru o tura de cursiera, combinand locuri noi de langa Brasov, cu temperaturi placute (27 de grade) si cu o zi fara vant. Scopul era sa pedalez pe drumurile libere dintre Maierus si Micfalau, pe malul Oltului.

Drumul european de Feldioara e decent duminica la ora 13.00 si primii 30-40 de kilometri se scurg cu medii decente de 28-29 la ora. Ar cam trebui sa opresc sa imi iau de mancare dar tot aman momentul sat dupa sat, pana in Baraolt, unde in afara de un magazin La doi pasi, totul este inchis. Doar ca nu am unde sa imi las cursiera in relativa siguranta, magazinul fiind chiar la strada. Mai bine mor de foame decat sa ma trezesc fara ea. Gasesc pana la urma ceva dupa Baraolt. Pe bucata de pavate de dinainte de european fac pana. Repar pana, pleca mai departe, continui pe drumul ce leaga Baraoltul de europeanul de Sfantu Gheorghe doar ca sa constat ca pana mea nu a tinut. Opresc sa pun camera de rezerva pe care nu pot insa sa o umflu. Pun la loc camera originala si reusesc sa rup ventilul de presta dupa ce o umflu. Sun un prieten (pe Radu) sa vina sa ma ia cu masina. Tragand linie a fost un weekend cam esuat in care se putea mai mult, mai bine si mai frumos. Sa speram doar ca urmatorul va fi mai bun.

Track si date: aici 

Marti 4 iulie Pedal2theMetal

Radu propune pe Rouleurs o mini-cursa intre prieteni pe circuitul Sanpetru- Bod- Harman. Daca pentru ei o sa fie o cursa, pentru mine o sa fie cu siguranta un time trail, dar din lipsa de inspiratie, ma duc spre Sanpetru. Dupa cei 30 de kilometri ai  "cursei" raman doar cu Radu si rulajul spre Halchiu si Codlea cade chiar bine.

Track si date: aici

Miercuri 5 iulie - Poiana si Paraul Rece cu Andrei

Bucla asta o aveam de mai mult timp in minte, dar o pastram pentru zilele in care vantul bate dinspre sud.

Andrei pleaca cu jumatate de ora mai devreme si are timp suficient pentru o urcare relexata in Poiana. Il gasesc in Rasnov rezolvand o pana. Continuam spre inceputul urcarii de la Paraul Rece insa nu avem nicio sansa sa mergem la trena. Drumul e prost si traficul greu e intens. Am un close up cu 2 basculante. Abia astept sa intram pe urcare ca sa se mai linisteasca putin apele. Imi place urcarea. As mai veni sa o mai dau daca nu ar fi apropierea asta mancatoare de nervi.

Track si date: aici

Vineri 6 iulie- Fantanita Dreptatii- Poiana Stechil- La Bancuta- La Iepure cu Claudia si Miruna

O plimbare placuta cu fetele si prima zmeura pe anul asta.

Track si date: aici

Randurile Claudiei: aici
Selfie power, by Clau
Sambata 7 iulie- TBT cu Pinguinii

Pinguinii vin tocmai de la Bucuresti ca sa dam impreuna traseul de la TBT.  Pana la urma a iesit o combinatie de trasee din care am luat ce e mai bun: bucata de single trail dintre Viscri si Crit, vizitarea cetatii taranesti de la Saschiz care merita o aventura in timpul saptamanii, bucata faina de padure dintre Saschiz si Mesendorf si single trailul amenajat intre Saschiz si Viscri. Desi nu era nimic tehnic in traseu, ne-a placut tuturor si cu totii am apreciat munca imensa de amenajare, chiar si eu si Radu care preferam locurile mai salbatice. 

Intoarcerea acasa, cu o emisiune foarte interesanta despre operele lui Verdi, analiza unor arii din Traviata, Rigoletto ori Trubadurul, totul cu Brasovul la orizont si muntii de o claritate cum nu am mai vazut demult mi-a reamintit de ce  ma simt atat de bine in orasul de sub Tampa. Da, stiu, sunt o norocoasa si apreciez la maxim perioada asta linistita si frumoasa.

Track si date: aici 

Cateva randuri de la Radu: aici

Viscri
Afacere de vacanta

Panorama de la Saschiz
Biciclistii in cetate

Poza zilei: cazo, cazi cazi, by Cristi
Asta pare poza de ProPark, by Cristi
Gasca frumoasa sub cer albastru
Duminica 8 iulie- Magura Codlei cu Pinguinii si o urcare pe cursiera Rasnov- Poiana

Ploaia de sambata noapte ne-a stricat planurile de bicicleta in Ciucas, asa ca am mers in formatie completa la o plimbare pe Magura Codlei. Claudia si Andrei au propus traseul si noi bucati din puzzle s-au completat (respectiv PA)- serie foto by Clau.

Cateva ganduri de la Claudia: aici

Track si date: aic

Prin padurile Magurii

Aici nca nu intrasem in bozii
Toate fetele turei intr-o singura poza


Dupa ce am dovedit un rand de bozi
Pe varf
Caldura de ora 16.00 ne-a toropit, iar eu si Radu am sfarsit in pat. Dupa un somn de frumusete de 2 ore, am plecar cu cursiera pentu o tura de 60 km. Mi-a iesit o medie decenta si urcarea din Rasnov spre Poiana a mers chiar mai bine decat m-am asteptat, semn ca tura de fata a intrat la fix.

Track si date: aici

Miercuri 12 iulie- Cu Caiacul in Herastrau

Toate saptamana sunt in capitala, asa ca profit de un event pe FB postat de Florin Petre si ies la o tura cu caiacul pe Herastrau. Singura miscare pe saptamana asta, in care desi am pantofii de alergare la mine nu cred ca ma voi mobiliza sa fac nimic. Nu stiu cat de mult am padelat, dar de vorbit, am vorbit sigur.

Track si date: aici
Stare de flow


Sambata- Duminica 15 - 16 iulie- Cu cursiera la Slatina

A 4-a oara cand ajungem cu bicicleta la Slatina. Din ce in ce mai light, din ce in ce mai lung. De data asta am depasit granita celor 200 km. E intr-adevar cea mai lunga varianta, insa si cea mai potrivita de cursiera cu doar 5 km de drum de piatra. Pentru mine a fost si cea mai lunga tura de bicicleta ever si as zice ca mi-a iesit bine, insa m-au ajutat atat un vant propice din spate, cat si 2 picioare odihnite dupa o saptamana petrecuta la Bucuresti. Cel mai greu lucru din tura a fost sculatul la 6.20, asta dupa ce am ajuns inapoi in Brasov cu mai putin de 6 ore in urma. Si invartitul inutil prin casa dupa cele necesare, caci eu de cand ma stiu imi pregatesc totul cu grija de cu seara (inclusiv ghiozdanul pe vremea cand eram elev). Cum Brasovul e deja cuprins de primii nori ce vestesc ploile de weekendul asta, mergem cat mai in sud cu trenul si folosim varianta deja cunoscuta Floresti Prahova- Moreni- Targoviste- Gaesti. Cele 4 orasele de mai sus sunt distribuite relativ egal pe primii 100 km, calupurile de 20-25 km fiind usor de digerat. Dureaza putin pana ma incalzesc, dar apoi, ajutati de vantul din spate avem un ritm bun, mai ales pe portiunea Targoviste- Gaesti. In Gaesti facem pauza de un brunch cu mancare de legume la borcan, painici, piersici si cola. Hotaram ca din Gaesti sa coboram spre sud si sa intersectam ruta clasica prin Teleorman pe care o foloseam cand mergeam din Bucuresti.

Kilometrul 120. Coafura rezista chiar si atunci cand Radu spune ca mai avem inca 100 km pana la Slatina si de acolo inca 14 pana la destinatie. 234 km sunt ceva, insa ma simt inca bine si cu exceptia unei singure bucati de drum de piatra stim ca in fata avem drumuri cu asfalt bun si trafic inexistent.

Desi dupa Gaesti eram convinsi ca am scapat de sperietoarea weekendului, aka ploaia, primii stropi isi fac aparitia inainte de a intersecta drumul Costesti- Alexandria. Momentan mergem tangential cu norul dar in curand vom schimba directia si vom intra sub el. E putin inainte de 16.00 si stam intr-o statie de autobuz asteptand sa treaca ploaia. Mai avem insa 80 km in fata noastra, asa ca nu ne permitem sa stam prea mult, mai ales ca ploaia a stricat socotelile cu mersul la trena si viteza nostra va fi de acum viteza celui mai lent, adica a mea. Si ma indoiesc ca dupa 150 km pedalati mai pot sa scot medii de 30km/ h. Plecam la 16.20 pregatiti sa infruntam ploaia. In primii kilometri sunt o delicata evitand sa ma murdaresc, sa ma ud la pantaloni etc. Dar mi-a trecut repede si am inceput sa pedalez nomal. Am renuntat si la foita caci fierbeam in suc propriu si am lasat ploaia rara sa ma spele si sa ma racoreasca in acelasi timp.

Ultima pauza o facem pe la km 180. Si desi am realimentat cu simt de raspundere, alune, dulciuri, cola, cheful nu mai e ce a fost. Energia e inca relativ ok, pe bucatile de plat pot sa duc inca 30 km/h, dar ma sacaie genunchiul stang si incep sa ma doara umerii, fiind nevoita sa schimb des pozitia. Brebeni- ultimul sat inainte de Slatina. De aici tura nu mai are istorie caci nu ne mai sta in fata decat un rulaj pana acasa cu culorile apusului la orizont. Ne-am si uscat intre timp, si inca inainte de a ma aseza la masa sunt sigura ca masa de seara si un somn lung or sa intre la fix.

Track si date: aici


18 iulie- MTB, Stehil + Stejeris

O urcare pe Valea cu Apa (inutil de zis ca nu fac niciun progres pe sectiunile care nu imi ies), o coborare pe CA care mi se pare mai grea decat prima data, de parca poteca asta se degradeaza pe zi ce trece, o urcare pe Drumul Vechi care incepe sa imi placa din ce in ce mai mult si la final un Stejeris unde gasesc in sfarsit pe cineva care coboara mai prost ca mine.

Track si date: aici 

19 iulie-ABC-ul Alergarii 10

Ajung mai devreme fata de ora de incepere a eventului pe Facebook, asa ca am tot timpul din lume sa imi fac o incalzire ca la carte si sa dau si cateva ture rapide de stadion, cat sa dau jos rugina ultimelor luni...sau macar asa, o spoiala. In rest, multe stafete si alegari de viteza, care nu imi plac neam, dar care in mai multi, cu o gluma si un ras par mai digerabile (serie de Cristian Cioroiu)





20 iulie- MTB Cabana Postavaru, mia de seara, dar nu e chiar orice seara

11 ani de cand ne cunoastem, 10 ani de la casatoria civila, toate in ziua de Sfantul Ilie. Cum nu se anunta nicio furtuna la orizont, am zis sa facem ce ne place noua mai mult si mai mult: o tura de bicicleta. M-a scos Radu in oras...la Cabana la Postavaru pentru un suc si o prajitura.

Track si date: aici
M-a scos Radu la terasa :)
Cu 11 ani in urma
Cu 10 ani in urma
25 iulie- 10 k pe Stejeris- Langsam, langsam

ABC-ul alergarii mi-a redeschi apetitul. Imi propun ceva lejer, nepretentios cu putina diferenta de nivel si ritm placut-Stejeris. Ultimii kilometri dor, dar imi aduc eu aminte, ca asa e la alergare

Track si date: aici 

26 iulie- Da linistea mai tare, Crai, Curmatura, Prapastii

Cum la Brasov ploua fix cand ti-e lumea mai draga, dilema mea pentru ziua de azi e ca si rezolvata. Raid. Intrebarea e unde: in Piatra Craiului sau in Piatra Mare. La 17.00 cand termin munca inca ploua, dar imi urmez instincul si plec totusi de acasa. Am o singura carte de jucat: stanga spre Crai, sau dreapta spre Piatra Mare. Ale(r)g Crai si aveam sa fiu inspirata. Cum ies din Ghimbav regasesc vremea buna. Magura Codlei pare deja iesita de sub norul ce avanseaza si sa strange cumva gri si indesat deasupra Brasovului. Craiul fumega, plafonul e jos si ma indoiesc ca are vre-un sens sa urc mai sus de Curmatura, dar refuz sa imi fac planuri. Prefer sa ma las condusa in continuare de instinct si sa aleg la fata locului. La Fantana lui Botorog abia sunt 2-3 masini. Ploaia i-a gonit pe putinii drumeti din timpul saptamanii inpoi acasa. Este o liniste greu de cuprins in cuvinte. Pe langa faptul ca nu e nici picior de om, nici micile vietati ale padurii nu par sa se fi prins ca s-a oprit ploaia. iPOD-ul ramane in rucsac, caci linistea asta nu se vrea perturbata de nimic. Cred ca si gandurile mi-au stat pentru jumatate de ora in loc. Cam pana am ajuns in Poiana Zanoaga. Aici sunt prinsa din urma de un alt alergator, schimbam cateva vorbe si eu imi continui drumul spre cabana. Piatra Mica ramane pe alta data. Nu se va curata astazi pe sus, asa ca mai bine raman la adapostul padurii. Ma activez cu adevarat dupa ce traversez poiana si imi dau seama ca pot sa ajung in sub o ora la cabana, astfel ca ultima bucata merge bine si ma bucur maxim de alergare. Dar si de o cabana aproape pustie, cu doar cativa turisti straini in zona. Cobor cu atentie pe PG (destul de ud, dar poteca e frumoasa) si apoi o alergare buna prin Prapastii ma scoate la inceputul urcarii spre Magura. S-a cam terminat gazul, insa timp mai este, asa ca decid sa fac si o urcare spre Magura, in ritm de plimbare, doar asa, pentru sufletul meu.


Track si date: aici 

28 iulie- Scurta alergare in Postavaru

A plouat din nou pana pe la pranz si sincer alergarea de azi nu era musai sa fie, mai ales ca am (re)izbucnit in alergat de curand. Dar pe dupa-amiaza s-a facut vreme buna si parca era si pacat de lumina faina ca sa nu iesi din casa. Asa ca a iesit o alergare lejera pe clasicul BA- Saua Tampei-Iepure-Curmatura-Doborgeanu Gherea.

Track si date: aici

29 iulie- Plimbare in Postavaru cu mama si Cosmin

Pentru trekking cu mama am o multime de idei, insa atunci cand in ecuatie intra si Cosmin, lucrurile se complica putin. Ce sa aleg ca sa fie si potrivit de usor, si potrivit de interesant? Pana la urma ramanem acasa si mergem in Postavaru: Poiana Brasov- Drumul Rosu +CR- Cabana Postavaru-Poiana Ruia-Crucur-Poiana Stechil- Saua Tampei- Brasov. Desi nu ma asteptam, suntem relativ matinali la cabana la Postavaru si o gasim linistita si aprovizionata bine cu prajituri :). Luam cate una de fiecare, un suc si ne cautam un loc la soare caci la 1800 m temperaturile nu sunt chiar varatice. La coborare ne intalnim cu valurile obisnuite de oameni care urca in weekend la cabana, care pe MTBuri, care pe biciclete electrice, care alergand ori la plimbare. Noi coboram pana in Poiana Ruia si apoi prindem muchia lunga a Crucurului. Putin surprinzator pentru Cosmin ca vom cobori pana in Brasov, insa s-a descurcat exemplar. Fapta buna a saptamanii e asigurata de un portofel gasit pe o banca Dupa Ziduri, dus la sectia de politie si recuperat pe posesor in cateva ore. Incheiem seara prajind clatite intr-un team-work veritabil mama-fata.

Track si date: aici

Tratatia de la cabana Postavaru