vineri, 3 februarie 2017

Faurar de Brasov 2017

Denumirea populara a lunii februarie e faurar. Si se pare ca in luna asta se va fauri ceva. Nu, nu cred ca se va fauri o noua Romanie. Nu cred ca strada e atat de puternica sa il dea jos pe Dragnea. Dar prefer sa fiu acolo, alaturi de oamenii care striga "Nu vrem sa fim o natie de hoti". Alaturi de oameni asemeni mie. Alaturi de cei care nu pot produce cat vor Dragnea si compania sa fure. Si din punctul meu de vedere, in cazuri precum Rosia, Colectiv, OUG, tacerea, a se citi pasivitatea e si ea un raspuns. Si daca mai mult decat a latra cand caravana trece nu pot sa fac, prefer sa fiu caine pana la capat. Apoi pot sa plec. Din nou. Si din nou cu tristete. Insa toata tristetea din lume nu tine loc de coloana vertebrala. Si parintii mei care STAU AZI ACASA m-au invatat sa nu fur. Sa nu ma inhaitez cu hotii. Si nici sa ma las furata. Dar ei nu ies astazi in strada. Nici ei, si nici multi altii din generatia lor. Si e greu si nederept sa judeci. Si pentru ca nu pot sa ii spun mamei mele lucrurile astea fara sa ma bufneasca plansul si fara sa ajungem sa ne certam inutil si prost, prefer sa le scriu aici. De multe ori scriu mai bine decat vorbesc. Plus ca peste randurile astea te poti uita de mai multe ori. Asa ca, de ce ies din casa, mama? Stii si tu foarte bine ca am 1000 de lucruri pe lumea asta care imi fac mai multa placere si cu care mi-as putea umple serile: sa fac sport, sa citesc, sa gatesc impreuna cu Radu. Dar nu stau la caldura, pentru ca si pe mine ma fura. Imi fura nu numai banii din buzunar, imi fura viitorul. Cum? Foarte simplu.
Oamenii se scurg pe Rebublicii in directia Piata Sfatului
Sa fie ceai cald pentru toata lumea
Un colt din Piata Sfatului, vazut de la Turnul Alb
* Daca cei de sus pot sa fure linistiti in limita a 200.000 de lei, e ca si cum le-ai spune tuturor, de la toate nivelurile ca e ok sa furi si tu. Si cine azi fura un ou, maine va fura un bou. Asa ca acum or sa ne/ va fure pe fata. O sa te fure postasul cand iti aduce pensia acasa pentru ca tu nu poti sa iesi iarna din casa pe gheata si polei (inutil sa spun ca trotuarele nu vor fi curatate de zapada nici peste 20 de ani) si copiii vor fi deja plecati in alte tari. Medicul nu o sa iti mai dea bucata de reteta, daca nu ii dai darul o data la trei luni. Si daca vede ca ii merge, o sa te cheme in fiecare luna ca retetele la medicamente nu se mai dau acum pe 3, ci doar pe o luna. O sa te fure administratorul la subventia de caldura. Si nimeni nu o sa se poata certa cu el, ca e cu relatii...Si oricum, copiii sunt plecati. O sa iti fie din nou frica sa mergi noaptea pe strada, caci oricine poate sa iti dea in cap ca sa iti fure geanta, haina de pe tine. Oricum nu conteaza. Ii gratiaza Dragnea pe toti, din pix, din 2 in 2 ani. Sau din 4 in 4. Oricum 4 ani e suficient ca cei praduiti sa uite si sa "puna botul" la 50 de lei in plus la pensie. Nu va amagiti singuri. Lipitorile care vor aparea de te miri unde or sa suga dublu de atat din pensia voastra. Asa ca o sa ramaneti pe minus.

* Daca legalizam hotia, copiii tai vor trece fix prin acelasi stress prin care ati trecut si voi in anii '90. Vor munci ca apucatii, incercand sa nu piarda un loc de munca unde seful are puteri de demiurg. El taie si spanzura, ca are si el relatii, evident. O sa fim sclavi pe plantatie. S-a dus pe apa sambetei libertatea de a pleca si a-ti gasi un alt loc de munca. Cum se va intampla asta? Foarte simplu. Ce investitor vine/ ramane intr-o tara unde hotia e legala? Ne vom izola pe plan european si ne vom reapropia de Rusia. Sau vi se pare ca in Rusia viata e asa roz? Nu am auzit prea multi plecati in directia aia. Asa ca locurile de munca or sa se imputineze, usor, usor. Si nu, nu vor suferi nici asistatii social si nici pensionarii, caci ei sunt principalul electorat la PSD-ului. Vor suferi copiii vostri. Si din cate stiu eu, nazuinta fiecarui parinte e un viitor mai bun pentru copilul sau. Prin pasivitatea voastra e ca si cum ne-ati condamna la repetarea unii viitor post-decembrist.

* Euro va creste. Ratele, chiriile si toate celelalte preturi care au la baza euro vor creste si ele. Asa ca puterea mea de cumparare o sa scada. Va mai dura ceva pana cand rubla va oferi din nou "stabilitate financiara".

* Pentru ca ar trebui sa fii nebun sa te gandesti sa mai faci copii intr-o astfel de tara. Sa le oferi ce? Asa ca puteti sa va luati adio si de la eventualii / prezentii nepoti. Ori nu mai apar deloc, ori pleaca cu parintii.

* Si stii de ce mai iesim in strada? Pentru ca noi vrem sa ramanem in Romania. Pentru ca vrem sa ramanem alaturi de voi. Pentru ca va iubim. Pentru ca plecati fiind, oricat de multi bani v-am trimite pentru a suplini lipsurile, ei nu ne vor aduce nici voua si nici noua fericirea. Vom si veti ramane niste oameni tristi pe dinauntru. Si cei mai multi dintre parintii acestor tineri frumosi si "liberi" nu vor pleca dupa copii. Pentru ca radacinile sunt radacini. Pentru ca acolo, in acea tara straina, veti fi privati de prieteni, lucruri familiare si pentru ca bariera limbii sperie, e de fapt aproape un zid. Asa ca daca ati veni la noi, ati fi niste batrani tristi, izolati intre 4 pereti. Toate astea va vor face pe multi sa ramaneti.

Asa ca, asa cum tu ai vrut sa iesi in strada la Revolutie, pentru voi si pentru noi, din cauza asta ies si eu acum: pentru voi si pentru noi. Pentru ca imi doresc sa mergem inainte chiar si cu pasi minusculi. Am rabdare pentru asta. Dar nu vreau sa sarim 27 de ani inapoi, doar dintr-o semnatura din pix. Pentru ca nu am puterea pe care ati avut-o voi si nu ma vad trecand prin alti 20 de ani de tranzitie. Fiti puternici in continuare, dragii mei, dar fara sa renuntati la judecata cea dreapta si la valori.

"Pesimistii au in general dreptate si optimistii se insala de cele mai multe ori, insa toate lucrurile bune au fost infaptuite de oamenii care au crezut in ele" (Thomas Friedman, traducere aproximativa)

Miercuri, 1 februarie

Prima seara de dupa OUG. Aia data peste noapte, ca hotii. Ia ziceti voi, dragii mai parinti, ce guvern legifereaza peste noapte? Iar apoi o roiesc acasa, pe usa din dos, ca sobolanii. In Brasov s-au strans 8000 de oameni. Si au marsaluit ceva. Vreo 12 km. Orasul fiind mic, vizibilitatea e mare, asa ca asemenea marsuri au logica lor. Plus ca e frig, oamenii se misca, se incalzesc. Daca stai intr-un singur loc, oamenii ingheata si pleaca repede acasa. Dar oricum Brasovul e un oras echilibrat din punct de vedere al electoratului. Ar trebui in weekend sa organizam excursie in Teleorman, Olt si alte mosii PSD-iste. Refrenele preferate? Hotii! Romania, trezeste-te! Nu stati la caldura, si pe voi va fura! Si evident: Nu vrem sa fim o natie de hoti. In Brasov, fata de duminica trecuta de la protestul din Bucuresti am vazut totusi ceva mai multa lume de varsta a doua.

Joi, 2 februarie

Surprinzator chiar si pentru noi, putin sub 8000 de oameni in punctul maxim al protestului (plecarea din Piata Sfatului si coborarea pe Bd. 15 Noiembrie). Azi in schimb avem bucla mai scurta. Pastram energia si pentru maine seara. Iar in weekend, mergem acolo unde lucrurile conteaza cu adevarat.

Vineri, 3 februarie

Work, eat, protest, repeat. O noua zi de proteste la Brasov. Afara devine cald si placut. Radu are parte de o serbare cu 10- 12.000 de oameni (cam atatia s-au strans in Brasov vineri seara):




Sambata, 4 februarie

Facem pauza de la protest si revenim la ce ne place noua cel mai mult. Sa facem miscare in aer liber. Pe fondul unei zile primavaratice, facem prima tura pe bicicleta din 2017 alaturi de Radu, Suzi si Iustin. Intre localitati asfaltul e aproape uscat si se simte un vant primavaratic, mai ales cand iese soarele. In sate in schimb, cursiera merge de parca e barca pe valuri.

Date si track: aici 

Pe seara plecam cu Dani la Bucuresti. Atmosfera in Piata Victoriei e faina. E cald, placut, revad oameni dragi cu care nu mai vorbisem de luni de zile. E seara vuvuzelelor si e un vacarm de nedescris. Totusi, e incredibil cum intreaga piata tace cand la ora 22.00 se pregateste sa cante imnnul.

Duminica, 5 februarie

Stam cu ochii pripoiniti in televizor schimband cand pe Antena3, cand pe Digi. Cu toata abrogarea, publicarea in Monitorul Oficial si declaratiile pe care nu le mai crede nimeni, oamenii ies in piata, caci mesajul trebuie trasnmis. Nu doar pentru OUG 13 suntem acolo. Ci pentru ca nu va credem. Si nu va vrem. Suficiente grupuri din provincie. Sibiu, Pitesti, Cluj si nu numai.

Se strange cel mai mare numar de oameni de pana acum. Daca ieri in locul unde stateam era relaxat, te puteai misca in voie, astazi suntem inghesuiti. 200.000-250.000 am fost in piata si atmosfera era extraordinara. Oameni relaxati stand de vorba, ca la orice intalnire in oras. Cu toata nebunia din piata nu m-am simtit niciodata in pericol. Nici macar de a fi calcata pe picioare. Nu am auzit pe nimeni pe FB sa se planga de faptul ca si-a pierdut telefonul sau portofelul in niciuna din zilele de protest. Cum spunea si Cristi, ar arunca deasupra noastra o plasa, am arata la propriu la o bula. Bula mea de pe Facebook.  Sincronizare perfecta la 21.00 cand sufletele a 200.000 de oameni si a altor 400.000 in tara si peste hotare au spart intunericul noptii. Dupa ce la 21.15 s-a facut din nou liniste pentru imn, am plecat spre gara, caci aveam un tren de prins. Imaginea asta e de departe relevanta.

Si Brasovul a protestat frumos. Aici sunt 2 imagini foarte faine, iar aici un video cu protestul de duminica din Piata Sfatului. Mi-ar fi placut sa fiu si acolo.

Si nu pot sa inchei saptamana fara 2 albume foarte faine: Tudor Vintiloiu si Documentaria.ro

Luni, 6 februarie- Zwift, Hunter's Challenge

Date: aici

Marti, 7 februarie- Zwift, Hunter's Challenge

Date: aici

Joi, 9 februarie- Trisport Way Hilly Race

Aveam chef de o cursa, dar nu am sfarsit prin a merge din nou singura, prinsa dupa ce am pierdut primele 2 plutoane.

Date: aici

Sambata 11 februarie- Alergare la Piatra Arsa

Dimineata, zi cu soare, ce ar merge mai bine decat o alergare? Am zis sa merg pe mana Viorelei, care planificase o alergare prin Bucegi. Zapada din plin, picioare ingrijorator de inghetate in doua momente ale turei, insa mult, mult soare si munca de Sisif pe bucata Piatra Arsa-Babele si retur. In schimb Piciorul Pietrei Arse a fost din nou superb. Desi spre campie se vedea un plafon compact si jos, norii se zdrentuiau fix in dreptul Bucegilor si spre depresiunea Brasovului se arata un cer albastru, de pictat. Frigul a adus cu sine o atmosfera nesperat de clara, astfel incat Neamtului or Ciucasul, pareau la o atingere de bat de trekking. Zapada era insa mai buna de schi decat de alergat, un pulver de o zi, ce invita la coborari nenumarate. Si totusi, de abia astept sa vina vara si sa ma dau pe aici cu MTBul. Sa ii iau pe pinguini si sa facem potcoava Bucegilor.

Traseu: Cota 1400- Cota 2000-Furnica- Piatra Arsa-Babele-Piatra Arsa- Piciorul Pietrei Arsa- Poiana Stanii- Cota 1400.

Date: aici 
Urcand pe Drumul de Vara (by Raluca Chiran)
Nu as schia pe aici, nici platita (by Raluca Chiran)
Alergator, fata in fata cu instalatiile (by Vio)
Poteca ce venea dinspre Miorita (by Vio)
Alb orbitor (by Raluca Chiran)

Coborare pe Piciorul Pietrei Arse (by Raluca Chiran)

Duminica 12 februarie, Pe schiuri de tura spre fosta cabana Urlea

Cu tura asta ne-am invartit in jurul cozii o groaza de timp. Initial Radu se gandise la o tura de doua zile, dar fara sa imi impartaseasca planurile decat vineri seara, cand l-am informat ca merg sambata la o alergare in Bucegi. Apoi, sambata seara, dupa ce il recuperez in extremis din Moeciu, ne hotaram sa mergem la o singura zi in Fagaras. Pe drum, lasam Urlea pentru muchia Scoarta, dar ajunsi in Malinis, masuram din ochi zapada de pe versanti si constatam ca e cam lipsa. In schimb, mai la vest, picioarele ce pleaca din campie par mai albe, asa ca revenim in drumul principal si ramanem pentru Urlea.

Nehotararea continua si cand ajungem in Breaza si nu stim prin care din cele 3 trasee sa urcam. Cabana Urlea s-a transformat pe indicatoare in Zona Urlea, dar traseele au ramas aceleasi. Alegem Pojorata, sperand sa inaintam repede pe forestierul pe care ni-l aminteam de acum 10 ani. Ca sa mai scutim din timp, intram pe drum cu masina, drumul se strica, masina noastra nu-i nici 4x 4 si nici garda inalta nu prea are, asa ca ramanem cu ea blocati intre 2 sleauri. Cu ajutorul unui satean care venea de pe contrasens cu masina lui si care oricum nu avea cum sa treaca, pentru ca noi eram pusi transversal pe drum, o repunem pe Filofteea pe trasa dupa o ora de dat la lopata, pus presuri sub roti, impins, balans si alte tehnici. Pe trasa aia buna, de coborare. Revenim cu masina in sat (1 kilometru mai jos) si o lasam pe pamant uscat si sanatos.

Am pierdut inca o ora cu masina in sant, dar puteam sa pierdem toata ziua, pana gaseam pe cineva cu tractor sa vina sa ne scoata.

Cum Pojorata ne-a dat cu flit, alegem ori Coltii Brezei ori drumul de taf pe care am coborat cu Claudia din Fagaras acum 2 ani. Eu nu am amintiri placute de pe drumul cu pricina, dar inceputul e promitator, asa ca mergem pe el. Pana la urma, macar aici am facut cea mai buna alegere. In partea inferioara, pentru ca drumul urca lin, zapada s-a asezat linistit si doar firele de apa ce intretaie drumul ne dau batai de cap, caci trebuie sa ne dam jos de nenumarate ori schiurile din picioare sau sa facem tot felul de combinatii cu schiurile, ca sa nu udam focile.

Rugii de zmeura se vad inca pe marginea drumului si imi aduc aminte de coborarea agonizant de inceata din vara lui 2015.

Cand ajungem la partea mai inclinata, deja castigasem cam 400 m diferenta de nivel si aici zapada avea deja o baza solida, primul strat fiind destul de inghetat, iar urmatorul format dintr-un puf proaspat de 5 cm, ce incepuse deja sa lege ceva baza si permitea sa urci multumitor pe foci.

Avantul urcarii ne este intrerupt insa de o serie de mici curgeri de primavara pornite de pe versantii foarte inlclinati ce marginesc drumul si care au adus cu ei in drum pietre si zapada inghetata. Din nou trebuie sa ne dam schiurile jos de mai multe ori.

Imi aduc aminte totusi destul de clar de mersul drumului si ma bucur cand iesim in final in zona mai plata ce precede fosta cabana, drum pe care putem in sfarsit sa urcam legat. Nu s-a schimbat nimic fata de acum 2 ani. Aceiasi versanti tristi, aceleasi marcaje fantomatice si aceeasi liniste de mormant. Fagarasul e fascinant prin pustietatea si salbaticia lui si desi anul trecut mi-am tot propus sa merg mai des in Fagaras, caci iata, din Brasov e acum foarte la indemana, nu am facut-o. Poate imi iese anul asta, caci sunt atatea de facut pe aici, de la MTB, la muchii nordice, de la schi de primavara ori trail running.

Poiana din jurul cabanei este de un alb orbitor, fara nici macar o urma. Schiurile noastre deseneaza primele linii parelele pe zapada depusa uniform. Pregetam cam jumatate de ora pentru a ciuguli cate ceva, o baie de soare si planuri, si apoi, manati din spate de umbra pornim la vale pe drumul pe care am urcat. De data asta suntem conservatori, nu vrem sa testam Pojorata si mergem pe calea batuta. Cu toate obstacolelele, coboram destul de repede (coboram, nu schiem, a se nota) si ajungem pe la 17.00 la masina. Stam bine cu timpul si vom ajunge chiar si la protest.

Pentru asta trebuie doar sa schimbam hainele cu unele mai groase si sa o luam la pas pe bulevardele mari. In seara asta a fost frig, asa ca aprecierile mele se indreapta catre oamenii din Piata Victoriei care stau 2-3 ore pe loc. Se aduna acolo niste oameni super faini si e un vibe excelent in piata. Aseara a fost asa.

Date si traseu: aici 

marți, 31 ianuarie 2017

Gerar de Brasov 2017

1 ianuarie

Episodul 1- Alergare in Postavaru

E usor sa te dai viteaz seara la caldura, dar cand ceasul suna la 6.30 si te gandesti ca ar trebui sa te mobilizezi sa pleci spre Poiana pentru un inceput matinal de zi, de luna si de an, parca viteja se ascunde adanc in sacul de dormit, faci pe obositul si dormi pana la 11.00. Totusi dupa o cana de lapte batut, asa de revenire dupa sarmalele de aseara, ne vine cheful de miscare si plec impreuna cu Em, Octavian si Marti la o alergare in Postavaru. A iesit o tura faina de 15 km, in mare parte pe traseul de la Semimaraton Brasov Intersport. Pe forestierul de la Pietrele lui Solomon era plin de lume in partea de jos si cu multi din ei ne uram la multi ani. De la atata vanzoleala, am avut parte si de un drum batatorit pe cinste, numai bun de alergat. Frigul e muscator, dar deja m-am acomodat cu el si dupa primele 10 minute care-s mai grele, iti intrii in regim si frigul devine de-a dreptul intaritor. Sanatate curata, cand il simti cum iti tai tunel prin el cu corpul tau cald, cu pasul dinamic si respiratia regulata. Cam toata urcarea alerg alaturi de Em si cei 5 kilometri trec mai repede decat m-am asteptat, desi pe ultima bucata zapada a fost mai afanata si am muncit mai greu sa inaintam. Simteam cum lucreaza si inghinalii si tendoanele de la glezna, gambele, o adevarata sinergie de muschi si ligamente ma propulsa pas cu pas mai departe. Cu urcarea terminata, urmeaza o serie de forestiere cu zapada mare si asezata, scaldate in soare, iar apoi frumoasa curba de nivel spre Valea cu Apa. Aici regasim poteca bine batuta si zburam pe terenul perfect, libertate, joc si bucurie copilaroasa in fiecare pas, o sinergie a miscarii in fiecare schimbare de directa. Ma simt bine in pielea mea, ma simt una cu poteca, ma simt libera si alergarea asta e un mod superb de a incepe anul. Mai ales ca alergarile au ajuns sa fie intamplari si nu obisnuinta. Drumul Domnilor ma lasa in continuare sa visez, sa sper la un 2017 mai bun pentru trail running, sa ma imbat cu iluzii de sculat matinal si iesit la alergat. Ganduri in vant probabil, caci ma stiu bine...

Coboram in Saua Tampei si de acolo pe BA pana in partea inferioara a Drumului Serpentinelor. Aici testez si snow-line-urile si mi se par super faine. Ne oprim abia la intarea in Strada de Mjloc, cu sentimentul fain al unui lucru bine facut. O alergare de inceput de an, o activitate atata de draga mie, pe poteci care imi plac si cu un apus frumos in amintirea zilelor de vara cand coboram pe aici cu bicicleta din Postavaru.

Date: aici

Episodul 2- Pe foci, la frontala, prin Poiana

Cumva eram sigura ca dupa ce baietii vor reveni la caldura, nu se vor mai mobiliza pentru o a doua tura de frig, insa m-am inselat si am plecat si spre Poiana, pentru o initiere a lui Marti in schiul de tura. Suntem cam singurii pe partii. De fapt noi si ratracurile. Partia a bine batuta, dar nu ajungem decat pana sub Poiana Ruia. Perspectiva de a gasi inchisa si bucataria de la cabana si bucataria lui Radu, ne mana in jos spre mamaliga cu branza planificata pentru seara asta.

Date: aici

3 & 4 ianuarie-Gravity + 1K

6 ianuarie- Zwift- Workout Sweet Spot Short

Primul antrenament de sweet spot care mi-a iesit (dupa ce am ajustat FTP-ul si l-am coborat mai aproape de realitate).

Date: aici

7 ianuarie- Plimbare pe schiuri de tura la Moeciu

Nici iarna asta nu ma trage prea tare ata pentru schiul de tura. Stau pe burta acasa, ma dau pe trainer,  mai merg la sala si mai ies (rar) la alergat, asteptand cuminte sa vina primavara. Speranta ingheata ultima, chiar si pe gerul de zilele astea din Brasov. Inca de prin toamna simteam ca asa va fi, dar acum, fata de alti ani aveam si o varianta de rezerva. Ma rodea si ma roade curiozitatea sa revad pe schiuri de tura salasele din Moeciu, casele din Magura ori satul de munte imprastiat de pe dealurile de la Poaiana Marului ori Holbav. Daca stau si pun pe lista cate locuri interesante ar fi de explorat, as umple leger iarna asta. Vali si Muha sunt pe aceeasi lungime de unda, asa ca sambata incepem cu Moeciu. Nu aveam ganduri marete. O plimbare de cateva ore, numai buna ca argument pentru o sauna seara si apoi o pizza la Andrei si Claudia. Urcam pe Valea Popii si traseul de la 4 Munti, ziua 4, pana iesim deasupra Vaii Bangaleasa si de acolo ne intoarcem pe culme pana in centru. E frig, bate vantul, zapada e viscolita si pe alocuri sunt acumulari interesante de zapada. In egala masura peisajul in alb si negru mi se pare fascinant. Tai urme prin zapada, insotindu-ma pe alocuri de potecile deschise de localnicii care urcau la salase.

Track si date: aici
Singura ora cu cer albastru
De acum, pozele vor fi aproape in alb si negru
Printre garduri


Langa salasul unde ne-am oprit sa ciugulim ceva. Mirosul de fan razbatea pana la noi

8 ianaurie

Episodul 1- Stejeris pe schiuri de tura

Cum trebuia sa  umplem cateva ore dimineata, ne-am orientat spre ceva cu plecare de acasa si am mers putin cu schiurile pe Stejeris. Zapada prin padure era super faina, te invita sa te dai. Oricum, am in plan sa fac toata culmea si sa ies in Poaiana Aviatorilor, iar de acolo in Poiana Mica si sa cobor pe Drumul Vechi.

Date si track: aici 

Episodul 2- Zwift- Social Ride

Cum singurele care suferisera dupa plimbarea de dimineata erau talpile, ma hotarasc sa dau si o pedala pe Zwift. 1 ora, un social ride de 2 W/Kg, Z2, discutii despre mancare si ger. Mare parte din participanti sunt din Australia si cand ii auzi cum vorbesc de +35 de grade, umiditate mare, sau din contra, uscaciune maxima cu haine care se usuca in 10 minute, pe cuvant ca mi se rau. Mie si neamtului care i-a rugat sa taca :).

Date: aici

10 ianuarie - Zwift Workout 

De data asta nimeresc la un workout sadic similar cu intervalele piramidale de la alergare. Dupa o incalzire generoasa, urmeaza niste serii de 9 minute care incep cu 3 minute la FTP si adauga la fiecare 3 minute alti 30 de Watti. Primele 2 nivele (FTP si FTP + 30 de Watti merg ok, dar ultimele 3 minute, la FTP + 60 Watti sunt de fiecare data failed). Nu numai ca vad rosu in fata ochilor de la atata "More power" pe care mi-l cere Zwiftul, dar daca nu ma opresc la fiecare minut, simt ca nu mai am cu ce. FTP + 60 W nu ar fi o problema daca ar fi in primele 3 minute, dar cand ajungi la ele esti deja "fragezit" bine si astea 3 minute nu fac decat sa imi puna capac.

Date: aici

11 ianuarie- Zwift HCZ Weekly Training ride: Zwift in the New Year

Nici cu antrenamentul de azi nu mi-e rusine. O sa mai trec pe la baietii astia caci m-au stors bine in ora lor de pedalat. Nici nu aveti idee cat de lung  e un minut la 4 W/kg si cat de scurt e la 2.5 W/kg. Si cand deja dupa 5 repetari te gandesti ca mai ai incat 4 din primul set si alte 9 in setul 2, iti vine sa dai Escape. Dar am rezistat eroic pana la capat. Ma rog, aproape pana la capat, caci ultimele minute in care trebuia crescuta puterea progresiv de la 3 la 4 W/kg in incremente de 0.3 W/kg nu mi-au mai iesit.M-am oprit pe undeva pe la 3.6 W/kg si am facut cool down pana la finish.

Date: aici 

13 ianuarie- Alergare nocturna in Poiana

Simteam nevoia sa ma dezmortesc cu o alergare. In plus era una din zilele alea unice din iarna brasoveana cand e cald. 0 grade arata termometrul de la telescaun. Am facut o urcare pana la Cabina Mica si s-au strans putin peste 700 m diferenta de nivel. Mi-a placut maxim senzatia faina de efort la deal, usurinta coborarii pe zapada afanata, noaptea luminoasa si linistita si panorama pe care o ai de sus. Imi plac alergarile acestea solitare cand sunt singura cu gandurile mele.

Date: aici

14 ianuarie- Urcare nocturna in Poaiana cu Irina si Marius

A devenit aproape un ritual sa urcam in Poaina, la frontala cu aproape oricine poposeste pe la noi. Azi am fost cu Irina si Marius. Si a fost fain, ritm lejer, timp de povestit. Cabana se transforma in noua Piraha. De abia asteptam sa urcam la anul cu Andrei, Claudia si Miruna.

Date: aici 

15 ianuarie- Cu schiurile de tura prin Magura

De prin finalul verii ma gandesc cum e sa te plimbi cu schiurile de tura prin satele de la poalele Craiului: Magura, Moeciu, Poiana Marului, Holbav. S-a dus entuziasmului primilor ani de schi. Stiu caci cobor prost si, si mai trist e ca nu ma trage inima sa fac nimic in acest sens. Ma complac pur si simplu in situatie si astept sa se duca zapada. Poate o (re)veni la un moment dat si entuziasmul schiului, dar se pare ca nici anul 2017 nu va fi cu noroc. Exista insa o atractie in a redecoperi pe schiuri de tura locuri unde am haladuit un an intreg pe bicicleta.Si m-am gandit mereu, cum, dupa o ninsoare zdravana, cat inca nici drumurile nu sunt deschise, o sa haladuiesc pe foci printre case, fanare, gospodarii. Ceva de genul asta ne-a iesit astazi. Cu exceptia a 150 m diferenta de nivel schiati la vale prin zapada faina (rural free ride), nu a fost decat o plimbare cuminte pe foci: Fantana lui Botorog- Magura- TG spre Curamtura-Vf. lui Stravat-Saua Joaca-La Table- Prapastiile Zarnestiului- Fantana lui Botorog. Primele ore ne-au delectat cu un soare generos, peisaje frumoase si vizibilitate buna spre Bucegi si Leota, iar ultimile ore cu o ninsoare jucausa, cu fulgi profilati, dar hiptonizanti cat te uitai cum curg pur si simpu din cer.

Date si track: aici

16 ianuarie -TRX

TRXul e una dintre clasele pentru care m-am hotarat sa merg iarna asta la sala, insa este si cea care se suspenda cel mai usor, din lipsa de cursanti. Pentru ca la TRX nu e fun, nu e Zumba, nu sari pe trambulina, e doar greu. Si oamenii nu se prea baga. Daca in ultima parte din decembrie si prima parte din ianuarie batea vantul pe la sala, acum s-a aglomerat brusc si au revenit amatorii de TRX. Bine, 3-4 oameni, nu cred sa fi fost niciodata mai mult de 5 participanti. Si brusc mi-am amitit cum  sa faci febra musculara. Si sa ma pasca crampele. Si m-am hotarat sa imi cumpar un TRX ca sa am jucarie si acasa, respectiv la primavara, cand revenim la activitatile outdoor: alergat, bicicleta, trekking.

Date: aici

18 ianuarie- Group Ride

Cel mai lung Ride de pana acum de pe Zwift- 50 km.

Date: aici

19 ianuarie- 2 clase de Fitness, ca sa stiu de ce merg la sala

Date aici

29 ianuarie- Alergare in IOR cu Vio

3 ture de IOR in care kilogramele lipsa s-au simtit si nu am tras deloc pentru cei 11 km/h medie. Doar o crampa insistenta m-a stresat toata alergarea (da, stiu am sarit peste incalzire). Vio a tras de ea, dar pana la urma, tot eu am facut febra musculara. Nu instantaneu, ci luni pe la pranz, cand am dat sa ma ridic de pe scaun :).

Datei: aici

30 ianuarie-Kettlebell routine + exercitii de genunchi

Nu am de gand sa imi refac abonamentul la sala pentru ca sper sa se mai incalzeasca afara, sa se lungeasca ziua si sa ies din nou afara. Insa sunt perfect constienta ca am nevoie de cross training pentru partea superioara a corpului. Asa ca mi-am luat un kettlebell si un trx. Acum sper doar sa ma tina, desi trx-ul mi se pare clar mai fun.

Date: aici

31 ianuarie- WBR Pedal Play

Un alt group ride in care care a fost mai greu decat m-am asteptat si la care am ramas de caruta cu un minut in spatele liderului.Nu au fost 2 watti/kg, cum nu pot sa generz eu 1200 Watti. Cam atat se laudau unii din grup ca au generat la unul din nenumaratele sprint-uri. Si eu sunt atat de slaba la sprint...S-au strans totusi 40 km si ceva suferinta. Maine reeditam suferinta maxima cu intervale la 4 Watti/kg

Date: aici

joi, 26 ianuarie 2017

Rondei, sau a doua e mai mereu cu noroc


Au trebuit sa treaca 9 ani de zile ca sa revin intr-o zi de iarna in Muntii Rodnei. Nu doar pentru ca Rodnei sunt atat de departe, ci si pentru ca prima intalnire hivernala cu Rodnei a venit prea devreme, cand nu eram inca pregatita. In ultimii 10 ani multe lucruri au urmat acelasi model: un proiect, o idee, un gand care imi dau fluturi in stomac dar care forteaza cumva timpul, iar apoi un dus rece de lacrimi care ma readuce brutal cu picioarele pe pamant. Lacrimi de ciuda, lacrimi de neputinta, lacrimi nascute din slabiciuni, din demonii interiori sau din dor. Au fost insa si multe lucruri care mi-au iesit si tocmai ele curata amintirea esecului aparent. Spun aparent pentru ca fiecare asemenea eveniment a venit la pachet cu niste lectii, cu niste concluzii si experienta stransa m-a facut sa ma cunosc mai bine. Uneori m-am intors. De altfel am impresia ca imi e cumva scris sa ma intorc la experientele in care am esuat, tocmai ca sa imi dovedesc mie insami ca nu am esuat degeaba si ca pot sa fac lucrurile si bine.
Rodnei, reintoarcerea, de data asta pe schiuri de tura
Cu Rodnei mi-am facut temele. O parcurgere de vara a crestei alaturi de Claudia mi-a adus reperele necesare, m-a ajutat sa ma localizez in spatiu si mi-a aratat ca intr-o combinatie de bagaj mic si vreme buna, o parcurgere a crestei pe schiuri de tura este fezabila. Acela era cumva gandul initial pentru weekendul prelungit de 24 ianuarie. Sentimentul de a avea un inceput si un sfarsit. Emotia sau pur si simplu doar intrebarile ce se nasc fara control in mintea ta in ziua apropierii, atunci cand stai fata in fata cu intreaga mare de varfuri si nici macar nu le poti urmari unduirea pana la capat, trairile din zilele in care esti acolo sus, pe munte, privesti varfurile ce iti stau in fata si te intrebi daca o sa fie bine, si mai ales sentimentul pe care il ai la final, atunci cand te uiti in urma, cand Ineul nici macar nu se mai distinge, dar tu ai in minte fiecare pas, fiecare rasarit, apus, loc de cort, fiecare pauza pentru topit zapada. Sentimentul de a duce ceva la bun sfarsit mi-a ramas proaspat in minte dupa experienta din creasta Fagarasului si acum, cumva, continui sa il caut, planurile mele pe termen scurt, gravitand cumva in jurul lui.

Cum Marius si Irina aveau si ei gand de duca spre nordul tarii, ne facem pana la urma planurile impreuna si ne rezumam la un circuit de 2 zile in zona Inau-Inaut, cu dormit la refugiul din Saua Curatel. Voiam sa lasam timp si pentru doua incursiuni mai scurte in Calimani si in Suhard.

Desi locurile nu erau noi, traseele alese, da. Hotaram sa urcam in Curatel pe piciorul ce pleaca direct din centrul localitatii Rodna prin fanete si parcele de padure. In mare parte beneficiem de drum bun de car si apusul ne gaseste pe undeva pe la 1350 m. Stiam ca ne va prinde noaptea pe traseu, asa ca eram linistiti din punctul acesta de vedere.
Bagajele sunt gata, schiurile echipate
Printre fanete
Si drumul de car ce ne-a usurat viata
Apusul ne prinde din urma

Nu stiu unde ne grabim asa, caci oricum ne va prinde noaptea
Avem parte de o noapte linistita, fara pic de vant si cu temperaturi blande. Strabatem bucati de padure in care zapada a fost asezata linistit, in cristale imense, subtiri si translucide, ce seamana cand cu niste braduti in miniatura, cand cu niste frunze. Lamele de apa inghetata vremelnic, pana ce atingerea palmei noastre le arunca in nefiinta. Zapada fasaie sub schiurile noastre si atat eu, cat si Radu incercam sa scormonim prin amintiri si sa nu ratam saua cu refugiul. Atunci cand stingem frontalele, profilul culmilor ni se dezvaluie in fata si in lateral si in jur de 20.30 ne gasim deasupra refugiului. Deschid usa cu putina teama, intrebandu-ma in ce stare am sa il gasesc dupa 9 ani. Explorez fiecare camera si o alegem pe cea cu soba. Nu pentru ca am avea vreo intentie sa facem focul, ci pentru ca priciul promite sa ofere loc pentru patru persoane.

In loc de foc in soba, pornim primusul si topim zapada, facem supe, ceai si tot ritualul de iarna. In refugiu nu e frig, stau lejer doar in pufoaica subtire langa primus si caldura degajata de arzator mai contribuie si ea la confortul din camera. Peste noapte nici macar nu a inghetat apa, deci puteam sa ma descurc doar cu sacul de vara si sa mai fi taiat ceva din volumul/ greutatea din rucsac.
Urcand spre refugiu
Schior si cer instelat
Casuta noastra de la capatul lumii
Dimineata vine cu vremea buna din prognoza. Soarele incalzeste generos locurile si atunci cand ne pornim in final spre Inau, dam jos de pe noi strat dupa strat. Nu ar mai fi mai mult de 3 kilometri, insa cei + 600 m diferenta de nivel nu se lasa usor dovediti. Muchia cu varful Rosu pe care ne-am desenat coborarea ne insoteste constant pe partea dreapta si ne lasa sa ii privim detaliile, creasta ingusta dintre Inaut si Rosu, versantii albi, urcusul sustinut. Sub varf facem pauza mai lunga, eu si Marius ramanem sa topim niste zapada pentru o noua runda de ceai, cat timp Irina si Radu urca pe Inau. Apoi pornim cu totii pe linia crestei, eu si Marius pe picioare, Radu si Irina majoritar pe schiuri. Inautul pare mai mare iarna, dar nu ne pune probleme tehnice, iar de aici, desi ochii imi luneca spre Gaja si drumul lin ce coboara spre Pasul Rotunda pe care il ghicesc doar inzapezit intre palcurile de padure de la orizont, pasii se indreapta spre Varful Rosu. Am remarcat piciorul acesta puternic, inca de cand am fost vara pe creasta si m-a intrigat intr-un fel. Nu e la fel de masiv ca ramificatia cu Pietrosul, dar face si el ce poate, fiind chiar la inceputul crestei.
Spre Inau
Si piciorul de pe care venim
Irina pe Inau
Inau-Inaut
Marius, cu Inau si Inaut in spate
La 50 de metri sub varf ne putem pune deja schiurile in picioare si pe prima bucata gasim S-urile altor schiori si le urmam si noi, conducandu-ne pe zapada buna. Inghetata, dar buna. Apoi, Radu traseaza o linie pe curba de nivel, printre braduti si jnepeni si ne gasim destul de repede sub varful Cobasel.
Ne facem curaj pentru coborare
S-uri
Aici parasim niste urme bune de urcare si urmam S-urile ce se lasa pe versantul stang, in coboare, printr-un pulver de vis. In mod clar, eu si Radu ne-am bucurat de pulver, Irina s-ar fi bucurat si ea, dar nu prea mult pentru ca isi facea griji pentru Marius, care, fiind la inceput in ale schiului de tura, nu avea cum sa inteleaga entuziasmul pulverului. Iar Marius se lupta cu rucsacul, cu zapada plina de capcane si cu virajele ce pur si simplu nu ies cum te astepti. Il inteleg perfect!
Despre asta e schiul de tura
Cele 2 sectiuni de pulver au fost insa platite scump, cu o balaureala crunta printr-o padure neumblata. Inaintasii nostri au coborat si pe aici pe schiuri, dar dintre noi, doar Radu a avut suficienta tehnica sa le urmeze exemplul. Noi, restul, am innotat cu schiurile pe rucsac prin zapada pana la sold. Marius spunea ceva de 700 m pana in nu stiu ce drum forestier, dar sigur nu am nimerit in drumul cu pricina si nici 700 m nu am facut, ca in ritmul de deplasare ne-ar fi luat 7 ore. Sau 7 zile si 7 nopti :).

Ajungem insa in final la ceva luminis care s-a dovedit a fi o poiana mare, de unde, condusi de instinctul lui Radu am inceput sa urcam pe o poteca lata prin padure, pana ce ne-am trezit intr-un drum de car acoperit cu zapada si apoi pe ceva...partie. De fapt, pana sa ne dam seama ca e partie am vazut doar 2 balize cu semn de interzis. Tot coborand pe zapada batuta bine (dar nu ratracuita) ne dam seama ca asta trebuie sa fie ceva partie si semnele din stanga si din dreapta niste balize. Jos, in vale se vedeau niste luminite si astea nu puteau fi decat cladirile din Valea Blaznei. Ce e drept, pe harta noastra nu aparau decat niste cabane vechi, o tabara scolara si cam atat. Astfel incat partia, complexul de hotel+ spa si restul constructiilor din vale au fost de-a dreptul suprinzatoare. Partia ne coboara 300 m diferenta de nivel si daca reuseai ca in viraje scurte sa te tii pe portiunea batatorita bine, coboararea era placuta, chiar si la frontala.

Ajunsi la complexul Alpina Blazna incercam sa ne facem un plan de bataie. Am intra la caldura, am manca, am face si niste Spa daca tot e la oferta, dar in egala masura aveam o rezervare in Vatra Dornei pe care ne doream sa o onoram. Cum stateam noi 4, cu frontalele pe cap, aliniati in fata hotelului cu geamuri mari, de partea cealalta a ferestrelor se insira alti 4 angajati, adunati sa priveasca turistii nocturni aterizati de pe munte. O scena de tragi-comedie cum stateam noi de-o parte si de alta a ferestrei, uitandu-ne unii la altii, analizandu-ne unii pe altii, 2 lumi diferite pe care cativa pasi in directia usii le va readuce in acelasi timp si spatiu. Marius da de un taximetrist ca sa putem recupera masina si mai dam la bete vreo 6 kilometri pe drum, pana in Sant. Schiurile curg la vale, petricele nevazute se simt sub talpa schiului care va necesita dupa concediul asta, cu siguranta, niste mici reparatii si luminile din vale se apropie constant.

Ii gasesc pe Marius si Irina stand de vorba cu un localnic. Intre timp Irina pleaca cu taximetristul, iar noua ni se alatura Radu. Domnul cu care stam de vorba la poarta vine din casa cu niste ceai de menta cu muuult zahar. Cald si aromat ne intra drept la inima, asa ca putem conduce linistiti o ora si jumatate pana in Vatra Dornei pe o increngatura de drumuri comunale, inzapezite dar deschise si in stare buna. Dusul de seara si paharul de vin de la pensiune ne trimit grabnic la culcare la ora 1 noaptea, orice ganduri pentru un start matinal a doua zi, fiind amanate.

Traseu: Rodna- Culmea Benes-Saua Curatel-sub Varful Inau (PA)- vf. Inaut (BR)- vf. Rosu-vf. Cobasel-Partia din Valea Blaznei (CA)-Satul Sant (6 km drum auto)

Datele turei: ziua 1 si ziua 2 (incompleta)

duminică, 1 ianuarie 2017

Ciucas senin si inghetat in ultima zi a anului


Daca prima zi din 2016 a inceput pe munte (in Piatra Mare) si ultima zi trebuia sa se sfaraseasca tot asa. In plus se anunta vreme buna si aveam chef de o plimbare. Inspirati de ideea Hoinarilor care mergeau in Ciucas, ne-am mobilizat si noi surpinzator de repede, i-am lasat pe Pinguini pe jumatate adormiti acasa si am plecat spre Pasul Bratocea. Daca in Brasov peisajul acela iernatic de poveste s-a topit dupa Craciun, lasand in urma doar ghetus pe trotuare, pe masura ce urcam spre pas, omatul incepe sa creasca pe marginea drumului si copacii sunt efectiv inghetati in platosa alba a zapezii intarite pe fiecare creanga, pe fiecare con, pe fiecare mladita. Imi aduce aminte de o zi similara in Cehia, la schi de tura.
Cel mai bun loc sa iti iei la revedere de la vechiul an, e pe munte
Asa ca ne asternem la drum
 Ajunsi in parcare, gerul ne loveste din plin. In plus imi dau seama ca am uitat parazapezile acasa. La inceput situatia nu pare problematica, pentru ca poteca e de-a dreptul bulevard si avand in vedere ca nu dat de curand o ninsoare proaspata si au fost sarbatorile, ar trebui sa fie urme pana sus. Doar ca socoteala nu se potriveste cu situatia de la fata locului si urmele au fost acoperite in zonele batute de vant, astfel incat Radu deschide poteca pe alocuri. Daca prin zonele adapostite din padure e chiar placut, soarele darnic convingandu-ma sa renunt la pufoaica, cand iesim propriu-zis in culme, ne ia in primire vantul. Suficient de puternic si de convingator incat sa raman pentru tot restul turei bine imbracata. Gerul a curatat insa atmosfera si un tur de orizont ne dezvaluie rand pe rand munti frumosi si cunoscuti din jurul Brasovului, de la Piatra Mare si Postavaru in plan apropiat, pana la Bucegi, Crai, Iezerul fara zapada si Fagarasul alb in plan indepartat. In functie de cum a batut vantul, anumite masive sunt golase la nivelul crestei (Neamtului, Iezer), in Bucegi e ceva zapada pe partea nordica, dar putina pe versantul prahovean, iar Craiul e undeva la mijloc.
Mic si colorat in marea de alb
Si peste drum, marea de munti
Pe cand ne pozam noi cu muntii, ne prind din urma Elena si Andra si mergem in formatie de 4 restul turei. Radu ramane in spate, si mergem o buna portiune de capul nostru, pana la un punct unde poteca traverseaza dubios o panta usor expusa si cu multa zapada. Aici taie din nou Radu urme si desi varful pare aproape, pe ultima suta de metri zapada pufoasa si fara consistenta ne determina sa facem un concurs de mers in 4 labe pana in culmea unde zapada asezata de vant se intareste din nou si ne permite sa redevenim bipezi.
3 doamne
Toate 3

Si cu fotograful 4
De pe varf coboram in 45 de minute spre cabana si de acolo pe Valea Berii, pana la masina Hoinarilor care ne urca in Pasul Bratocea.
La vale
Ana e o sursa nesecata de energie si socializare, asa ca ajungem cat ai clipi la masina, si cu prima geana de intuneric la caldura de acasa. Un scurt intermezzo cald, inainte de plimbarea spre Cetatiue de la 12 noaptea. Al 10-lea Revelion pentru Pinguini, petrecut in diverse formatii si in diverse locuri, de la cabana Negoiu din Fagaras, trecand prin Oltenia profunda si terminand la Dunare, de la frigul cabanei din Lepsa, pana la caldura apartamentului primitor din Brancoveanu, de la facut perisoare afara, in frig, pentru ciorba la tuci de 1 ianuarie si pana la prajit carne 6 oameni intr-o bucatarie de 6 mp, pe toate le-am vazut si le-am facut, impreuna, cu voie buna, bucurandu-ne unii de altii, unii cu altii si unii pentru altii.
Focurile de artificii de peste Brasov
Date si track: aici

sâmbătă, 31 decembrie 2016

Ningau de Brasov (2016)

Ce e drept, denumirea populara a lunii decembrie imi scapa cu desavarsire. Oricat luam toate lunile anului la rand, mereu ma impotmoleam la cea din urma. Asa ca m-am dat batuta si am zis sa vad care sunt variantele. Dintre Ningau, Neios, Andrea (pronuntat si Indrea sau Undrea, cel mai potrivit cu situatia de anul asta mi s-a parut Ningau. Cel putin la Brasov :). De cativa ani nu am mai prins in orasul in care am locuit ierni cu zapada multa (ultima de care imi amintesc era cand lucram la capatul Pamantului in Pipera). Acum, de cand cu mutarea la Brasov, ma asteptam ca iarna sa fie iarna, sa inceapa devreme si sa tina mult. Pare ca nu m-am inselat.Mai intai a venit frigul si intre timp s-au adaugat gerul si cateva zapezi. Am incaltat schiurile mai repede decat m-am asteptat si am mai adaugat niste haine groase la gardeorba, caci pare sa fie cerere mare de straturi succesive. Si am inceput sa imi impart timpul intre aerobic, Zwift si schi de tura. Nu cred sa fie loc de prea multa varietate nici in lunile urmatoare.

2 decembrie- Zwift- ZHR Contre la montre

Tot experimentez diverse formate de curse pe Zwitf. Acum a fost timpul pentru un time trial.

Date: aici

6 decembrie- KISS Europe C

Astazi ii dam cu urcare. 700 m diferenta de nivel, nu e rau pentru putin peste o ora pe trainer

Date: aici

9 decembrie- Friday Criterium C

Cursele pe Zwift incep sa devina previzibile: se pleaca tare, plutonul se rupe in grupuri mai mici, imi gasesc un grup alaturi de care pedalez 75% din cursa si pe ultimii 2 kilometri toti imi dau praf in ochi. Curba mea de putere e...plata, imi ia o groaza de timp sa fac trecerea la pedalat in sa- pedalat in picioare-pedalat in sa. Cred ca e timpul sa incerc si niste Workouts.

Date: aici

10 decembrie- 2 urcari in Poiana

De la planuri romantice si inghetate de genul dormit la vre-un refugiu pe sus, ajungem sa dormim tot in patul de acasa, sa ne sculam tarziu si sa plecam in Poiana ca sa umplem vreo 4 ore. 2 urcari, coada la cabana, 3 prajituri si un incident pe partie pentru mine, cu o copila de vreo 12 ani care a intrat drept in mine, fara semn de apel (eu urcam pe foci pe marginea stanga a Sulinarului). Doar ce i-am vazut schiul drept trecand razant pe langa fata mea, in timp ce ea se imprastia pe partie. M-a sters in zona nasului si s-a lasat cu sange si cu tona de nervi, pe care din pacate tot Radu a trebuit sa ii incaseze.

Date: aici

14 decembrie- 3 urcari in Poiana

Astazi trebuia sa fie 4 ore de schi alpin si o urcare de final de zi pe foci. Dar nu a fost sa fie. In primul rand pentru ca autobuzul de ora 10 sade aproape o ora blocat in trafic din cauza unui accident pe drumul ce urca spre Poiana.Gondola nu merge, abonamente nu se dau, decat cartele pe puncte, la telecabina e coada, asa ca nu ramane decat sa transform ziua de schi alpin intr-o noua zi de urcat pe foci. Muzica, vreme buna, soare, si 3 urcari. Partea de jos a partiilor, pana la Intermediara, era complet pustie. Si inghetata, scaldata in valurile de zapada artificiala ale lancilor ce mergeau la foc continuu. De la telescaun, lucrurile se mai dezmorteau, iesea soarele, partiile se aglomerau si urcarea continua cu perspective frumoase asupra Bucegilor, Craiului, Leotei si intregii depresiuni, pana sus la cabana.

Date: aici




15 decembrie- Zwift Workout -Sweetspot Training

Ma gandesc sa experimentez si alte functii ale Zwift-ului- respectiv un workout. Aleg un workout de Sweetspot cu care ma chinuiesc 50 de minute. Cu putine exceptii numai rosu am vazut in fata ochilor: More power. Sunt deja convinsa ca FTP-ul ala a fost o eroare si il schimb la 210.

Date: aici

17 decembrie- Scurta alergarea in Prapastiile Zarnestiului

Dimineata fac pe soferul pentru Radu si il duc pana la Fantana lui Botorog. Desi era frig, ma motivez totusi sa dau o alergare. Zapada dintre Fantana lui Botorog si bariera de la intrarea in Prapastii era absolut imbietoare. Batatorita bine, ideala de alergat. Dupa bariera, erau doar 2 urme de roti, mai greu de inaintat, insa soarele si versantii inghetati in alb echilibrau balanta. Si gandul coborarii, in care iti arunci picioarele in fata, aterizarea placuta a talpii pe zapada, aerul rece ce-ti inconjoara corpul incalzit, oboseala placuta de dupa. Deja am in minte ca tura de alergare: Zarnesti-Fantana lui Botorog-Prapastiile Zarnestiului- La Table-Saua Joaca-Magura- Fantana lui Botorog

Date: aici

20 decembrie- Alergare nocturna in Postavaru

Azi chiar aveam chef de ceva actiune seara. Cum Rosioru si Radu mergeau la schi de tura in Postavaru, am plecat si eu cu ei. Am ales sa urc in adidasi, din simplul motiv ca nu aveam niciun chef sa imi adun tot echipamentul din casa, sa tropai pana in Livada Postei cu schiurile si claparii dupa mine etc. Baietii pleaca repede din Poaian, eu raman sa imi conving ceasul sa gaseasca HR Belt-ul. Frigul iernii nu e cel mai bun conductor al semnalului HR. Pana la urma o iau si eu din loc pe urmele baietilor si toata urcarea incerc sa ii ajung din urma, dar o fac abia cand ei se dezechipeaza si sa pregatesc de coborare. In loc sa fiu desteapta si sa o iau pe Drumul Rosu si la lac sa fac stanga, am luat-o dupa ei, cu tot cu Zid, unde am cam innotat prin zapada si pe unde cu toate Yaktrax-urile din picioare a trebuit sa casc ochii la ce pasi fac. De sub ultimele 2 serpentine inainte de statia cabinei cobor direct la cabana unde gasesc o atmosfera linistita si muulta bucati de salam de biscuiti. Iau un ceai si o portie de prajitura si stau vreo 30 de minute, apoi o iau la vale in alergare. Urca inca multa lume pe foci.  Ajung prima la masina si am inca timp suficient pentru ceva streching. Vineri se deschide oficial sezonul de schi in Poiana, asa ca probabil se va reveni la vechile reguli cu urcat si coborat pe Drumul Rosu. Drumul Rosu sa fie!

Date: aici



21 decembrie- Gravity si 1K

2 sedinte de fitness consecutive la sala si vreo 2 zile de febra musculara pe post de rasplata

Date: aici

22 decembrie-Zwift PAC Social Ride

Nu am picioare nici pentru o alergare de noapte in Poiana, nici pentru schi de tura, nici pentru vreo fapta de vitejie pe Zwift. Asa ca aleg un social ride confortabil pe la 2.2 w/kg pe orice urcare mai lunga si in rest cam 34 km/ viteza medie pe plat. Inceputul e promitator, plutonul se formeaza frumos, suntem aproape 100 de oameni ce ruleaza imprastiati pe 50 m. Eram in plutonul din fata, inaintea liderului. La un moment dat, oamenii din plutonul meu isi dau seama ca am pierdut liderul. Aparent un bug mai vechi de Zwift aparut dupa ultimul update. De aici a inceput in schimb partea interesanta, pentru ca unii dintre cei din pluton voiau sa mentinem pace-ul anuntat in descrierea eventului si sa sperau sa facem jonctiunea cu grupul la un moment dat, altii voiau sa calce pedala mai tare si sa mearga restul turei cat de tare pot. Pe de-o parte amuzant, dar cu siguranta interesant de observat dinamica gruplui. Am ales sa ma duc de data asta cu rebelii si am luat-o in fata in ritmul care imi convenea. Pe urcare ne-am imprastiat si imi tot apareau comentarii de genul asta nu e 2.2 w/kg, lasati-o mai moale in varful dealului etc. I-am dat gaz pe coborare, ignorand mesajele (oricum sunt eu mai antisociala asa) si pana la urma s-a facut un grup fain de vreo 10 oameni cu care am dus ultimii 10 km de fals-plat. Concluzia unuia din grup a fost: "hai ca a iesit un antrenament bun si ne-am descurcat si singuri, fara lider". Rebeliune frate!

Date: aici 

26 decembrie- Zwift KISS C

Ca jumate din oamenii de pe lista mea de FB, sufar de obsesia kilogramelor in plus de sarbatori. Daca as fi avut liber intre Craciun si Revelion m-as fi bagat la Rapha Festive 500, ma atragea tare ideea si era fezabil cu vremea buna care a fost in campie zilele astea. Dar gandul asta mai are de asteptat si alte sarbatori. 3 zile de nefacut nimic se traduc in gandul obsesiv ca trebuie sa fac totusi ceva in al 12-lea ceas din a 4-a zi. Singura cursa dispoinibila cand am ajuns eu acasa dupa ce am stat 1ora in plus in trenul care venea de la Bucuresti a fost un KISS 2nd base. A mers in stilul clasic. Primii 5 km m-am tinut dupa plutonul fruntas, apoi m-a lasat gazul si pe ultimii 20 de kilometri s-a format un pluton de 5-6 ciclisti destul de omogen cu care am mers pana aproape de final, cand toti mi-au dat praf in ochi si au sprintat pe ultimii 2 km. Undeva pe la jumatatea clasamentului general la categoria C.

Date aici

27 decembrie- Gravity si Zwift PAC SUB2

Azi am fost neasteptat de activa. S-a speriat si Radu de mine. Dupa o clasa de Gravity care a fost usoara, am dat si o pedala de recuperare pe Zwift. Un social ride de 200 de oameni, cu pace confortabil.

Date: aici

28 decembrie- Gravity

O clasa de Gravity, numai buna de incheiat anul.

Date: aici

30 decembrie

Episodul 1: Zwift - WBR Igniter Ride 2.5 w/kg

Nu prea stiam cum sa mai inghesui eu un rulaj pe Zwift pe finalul asta de an, inainte sa imi expire free-trial-ul, dar din fericire am fost suficient de matinala pentrua  prinde un antrenament de grup pa 8.15 dimineata. Antrenamentul trebuia sa dureze 45 de minute, deci era la fix, ca la 9.00 sa ma apuc de ultima zi de munca pe 2016. Totul a mers bine, cu trainerul pe post de zgomot de fond pentru Vali si Em care dormeau in sufragerie, pana cand la un moment dat, cum mergeam eu asa la rulaj cu primii 10-20 din fata, ma hotarasc sa las putin pedala ca sa trec in spatele liderului. Problema e ca nu am fost pe faza, grupul a fost mic si au trecut pe langa mine ca vantul. Nici asta nu ar fi fost asa grav, caci puteam sa accelerez sa ii prind, doar ca momentul a fost continuat in mod nefericit cu un sprint si acolo oamenii chiar s-au dus. Am ramas mult in urma cu alti 2-3 rataciti, 4 oameni pedaland de capul lor. Distantele dintre noi, astia intarziatii, erau mult prea mari ca sa formam un nou pluton si sa incercam in 4 sa prindem plutonul mare. La un moment dat, un tip din spate a zis ca suntem cativa ramasi in urma, unul din ciclistii din plutonul principal a intrebat daca ne asteapta, insa liderul a spus ca ramanem asa cum suntem. Si cu asta am pus punct oricarui plan de urmarire si doar ii vedeam cum trec pe contra-sens pe langa mine pe liniile drepte ale track-ului. Pana la urma s-a lipit de mine o tipa, careia i-am cam dus trena vreo 10 km pana cand m-am hotarat sa ies din acest antrenament de grup esuat.

Date: aici 

Episodul 2: Urcam ca hipsterii la frontale, pe foci, in Poiana

Penultima zi din 2016 pare numai buna ca sa le fac oamenilor un  preview al activitatilor nocturne in Poiana. Incepe sa imi placa Poiana ca spatiu de joaca nocturn. La 18.00 un cap zilelor de munca pe 2016, ne luam echipamentul de schi si plecam in Poiana sa dam o urcare pana la cabana. Nu bate pic de vant, e liniste, ritmul e pasnic, numai bun cat sa stam la povesti si sa le tot explic eu ce faina e viata in Brasov. La cabana nu speram la mai mult de un ceai, insa am mai prins ciorba, si inca o ciorba foarte buna de cartofi cu afumatura si tarhon si am mancat fiecare cate o portie. Dupa vreo ora de stat la caldura, cand tocmai venise o portie noua de pajitura, am luat-o din loc, la vale, tot schimband urma de ratrac in cautarea zapezii perfecte. Pana si Muhai i-a disparut tracul si dupa jumatate de coborare era asa de incantata, incat ar mai fi dat o urcare. Acasa ne astepta Radu cu un risotto si usor, usor gasca incepe sa se intregeasca, cu Octavian si Viorica veniti si ei din seara asta.

Date: aici
La plecarea de la cabana