miercuri, 2 august 2017

Cuptor de Brasov 2017

30 iunie- 1 iulie- Noapte de vara pe Magura Branului

Din nou o microaventura mutata vineri seara, asortata cu un cer fara pata si precedata de o zi caniculara pentru Brasov. Dupa ce toata saptamana, pe fondul zilelor calduroase ploaia neanuntata de seara si-a facut consecvent prezenta, pentru azi noapte se anunta un cer fara pata. Se pare ca a treia incercare de a dormi pe Magura Branului va fi cu noroc. Suntem in formatie restransa, noi doi si o ciclista de pe warm showers pe care o gazduim in astea 2 zile. Decidem sa exploram si cealalta varianta de a urca la locul de bivuac, respectiv din satul Magura. Exista si un marcaj TA pe care insa il pierdem, doar ca sa il regasim mai sus, desenat pe un salas.

Poteca pe care o prindem traverseaza o faneata imensa, care arata ca de pictat la vremea asta. Cred ca sunt zeci de flori diferite, iar vantul care se joaca nebun pe dealuri face ca faneata noastra sa para un ocean in degrade ori o panza verde pe care un pictor orb a aruncat naiv si in dezordine toate culorile acuarelelor, iar acum si-a asternut opera la uscat. Ochiul si sufletul se bucura pentru atata frumos, dar aveam sa platesc pentru asta cu varf si indesat. Urcarea in sa ne aduce si primele fragute pe anul asta.

Seara se scurge fain, cu mancare gustoasa si sanatoasa, putin vin, putina socata si povesti.
Primul loc de somn
Vantul ramane pe pozitii toata noaptea si tot polenul ridicat si purtat in aer ma impiedica sa adorm. Pe la 1 noaptea, Radu, deranjat de vantul care nu mai pregeta, propune sa ne mutam la grota descoperita mai demult. Cu exceptia faptului ca imi revine locul de la margine si dorm cam incordata sa nu ma rostogoleac pachet pe iarba, e mult mai bine si locul umbrit ne lasa sa motaim pana la 9. 

Coboram in sat e din nou prin fanete dar prindem de data asta un drum de car, oprim la piata pentru aprovizionare si ajungem in final acasa, la racoare. Eu sunt rapusa de alergie intreaga zi si daca stau bine sa ma gandesc nu s-a prea meritat schimbul. Preferam sa dorm acasa, sa nu am criza asta de alergie si sa ies sa ma dau o dupa-amiaza intreaga cu MTBul prin padure. Acum stau in pat, cu toate geamurile inchise si imi suflu nasul la fiecare 5 minute.

Track si date: urcarecoborare

2 iulie- Cursiera, Baraolt, pavate, pana, camera de rezerva stricata, tura esuata

Una din variantele zilei de azi era sa ma duc la Duatlon Tara Barsei, dar cum nu reusit sa ies la nicio recunoastere prealabila desi am traseul in dosul curtii, zic pas. Ploaia torentiala de la 4 dimineata ma convinge definitiv si pot deja sa imi imaginez noroiul crunt cu care urma sa ma impachetez eu si bicicleta.

Asa ca ma decid pentru o tura de cursiera, combinand locuri noi de langa Brasov, cu temperaturi placute (27 de grade) si cu o zi fara vant. Scopul era sa pedalez pe drumurile libere dintre Maierus si Micfalau, pe malul Oltului.

Drumul european de Feldioara e decent duminica la ora 13.00 si primii 30-40 de kilometri se scurg cu medii decente de 28-29 la ora. Ar cam trebui sa opresc sa imi iau de mancare dar tot aman momentul sat dupa sat, pana in Baraolt, unde in afara de un magazin La doi pasi, totul este inchis. Doar ca nu am unde sa imi las cursiera in relativa siguranta, magazinul fiind chiar la strada. Mai bine mor de foame decat sa ma trezesc fara ea. Gasesc pana la urma ceva dupa Baraolt. Pe bucata de pavate de dinainte de european fac pana. Repar pana, pleca mai departe, continui pe drumul ce leaga Baraoltul de europeanul de Sfantu Gheorghe doar ca sa constat ca pana mea nu a tinut. Opresc sa pun camera de rezerva pe care nu pot insa sa o umflu. Pun la loc camera originala si reusesc sa rup ventilul de presta dupa ce o umflu. Sun un prieten (pe Radu) sa vina sa ma ia cu masina. Tragand linie a fost un weekend cam esuat in care se putea mai mult, mai bine si mai frumos. Sa speram doar ca urmatorul va fi mai bun.

Track si date: aici 

Marti 4 iulie Pedal2theMetal

Radu propune pe Rouleurs o mini-cursa intre prieteni pe circuitul Sanpetru- Bod- Harman. Daca pentru ei o sa fie o cursa, pentru mine o sa fie cu siguranta un time trail, dar din lipsa de inspiratie, ma duc spre Sanpetru. Dupa cei 30 de kilometri ai  "cursei" raman doar cu Radu si rulajul spre Halchiu si Codlea cade chiar bine.

Track si date: aici

Miercuri 5 iulie - Poiana si Paraul Rece cu Andrei

Bucla asta o aveam de mai mult timp in minte, dar o pastram pentru zilele in care vantul bate dinspre sud.

Andrei pleaca cu jumatate de ora mai devreme si are timp suficient pentru o urcare relexata in Poiana. Il gasesc in Rasnov rezolvand o pana. Continuam spre inceputul urcarii de la Paraul Rece insa nu avem nicio sansa sa mergem la trena. Drumul e prost si traficul greu e intens. Am un close up cu 2 basculante. Abia astept sa intram pe urcare ca sa se mai linisteasca putin apele. Imi place urcarea. As mai veni sa o mai dau daca nu ar fi apropierea asta mancatoare de nervi.

Track si date: aici

Vineri 6 iulie- Fantanita Dreptatii- Poiana Stechil- La Bancuta- La Iepure cu Claudia si Miruna

O plimbare placuta cu fetele si prima zmeura pe anul asta.

Track si date: aici

Randurile Claudiei: aici
Selfie power, by Clau
Sambata 7 iulie- TBT cu Pinguinii

Pinguinii vin tocmai de la Bucuresti ca sa dam impreuna traseul de la TBT.  Pana la urma a iesit o combinatie de trasee din care am luat ce e mai bun: bucata de single trail dintre Viscri si Crit, vizitarea cetatii taranesti de la Saschiz care merita o aventura in timpul saptamanii, bucata faina de padure dintre Saschiz si Mesendorf si single trailul amenajat intre Saschiz si Viscri. Desi nu era nimic tehnic in traseu, ne-a placut tuturor si cu totii am apreciat munca imensa de amenajare, chiar si eu si Radu care preferam locurile mai salbatice. 

Intoarcerea acasa, cu o emisiune foarte interesanta despre operele lui Verdi, analiza unor arii din Traviata, Rigoletto ori Trubadurul, totul cu Brasovul la orizont si muntii de o claritate cum nu am mai vazut demult mi-a reamintit de ce  ma simt atat de bine in orasul de sub Tampa. Da, stiu, sunt o norocoasa si apreciez la maxim perioada asta linistita si frumoasa.

Track si date: aici 

Cateva randuri de la Radu: aici

Viscri
Afacere de vacanta

Panorama de la Saschiz
Biciclistii in cetate

Poza zilei: cazo, cazi cazi, by Cristi
Asta pare poza de ProPark, by Cristi
Gasca frumoasa sub cer albastru
Duminica 8 iulie- Magura Codlei cu Pinguinii si o urcare pe cursiera Rasnov- Poiana

Ploaia de sambata noapte ne-a stricat planurile de bicicleta in Ciucas, asa ca am mers in formatie completa la o plimbare pe Magura Codlei. Claudia si Andrei au propus traseul si noi bucati din puzzle s-au completat (respectiv PA)- serie foto by Clau.

Cateva ganduri de la Claudia: aici

Track si date: aic

Prin padurile Magurii

Aici nca nu intrasem in bozii
Toate fetele turei intr-o singura poza


Dupa ce am dovedit un rand de bozi
Pe varf
Caldura de ora 16.00 ne-a toropit, iar eu si Radu am sfarsit in pat. Dupa un somn de frumusete de 2 ore, am plecar cu cursiera pentu o tura de 60 km. Mi-a iesit o medie decenta si urcarea din Rasnov spre Poiana a mers chiar mai bine decat m-am asteptat, semn ca tura de fata a intrat la fix.

Track si date: aici

Miercuri 12 iulie- Cu Caiacul in Herastrau

Toate saptamana sunt in capitala, asa ca profit de un event pe FB postat de Florin Petre si ies la o tura cu caiacul pe Herastrau. Singura miscare pe saptamana asta, in care desi am pantofii de alergare la mine nu cred ca ma voi mobiliza sa fac nimic. Nu stiu cat de mult am padelat, dar de vorbit, am vorbit sigur.

Track si date: aici
Stare de flow


Sambata- Duminica 15 - 16 iulie- Cu cursiera la Slatina

A 4-a oara cand ajungem cu bicicleta la Slatina. Din ce in ce mai light, din ce in ce mai lung. De data asta am depasit granita celor 200 km. E intr-adevar cea mai lunga varianta, insa si cea mai potrivita de cursiera cu doar 5 km de drum de piatra. Pentru mine a fost si cea mai lunga tura de bicicleta ever si as zice ca mi-a iesit bine, insa m-au ajutat atat un vant propice din spate, cat si 2 picioare odihnite dupa o saptamana petrecuta la Bucuresti. Cel mai greu lucru din tura a fost sculatul la 6.20, asta dupa ce am ajuns inapoi in Brasov cu mai putin de 6 ore in urma. Si invartitul inutil prin casa dupa cele necesare, caci eu de cand ma stiu imi pregatesc totul cu grija de cu seara (inclusiv ghiozdanul pe vremea cand eram elev). Cum Brasovul e deja cuprins de primii nori ce vestesc ploile de weekendul asta, mergem cat mai in sud cu trenul si folosim varianta deja cunoscuta Floresti Prahova- Moreni- Targoviste- Gaesti. Cele 4 orasele de mai sus sunt distribuite relativ egal pe primii 100 km, calupurile de 20-25 km fiind usor de digerat. Dureaza putin pana ma incalzesc, dar apoi, ajutati de vantul din spate avem un ritm bun, mai ales pe portiunea Targoviste- Gaesti. In Gaesti facem pauza de un brunch cu mancare de legume la borcan, painici, piersici si cola. Hotaram ca din Gaesti sa coboram spre sud si sa intersectam ruta clasica prin Teleorman pe care o foloseam cand mergeam din Bucuresti.

Kilometrul 120. Coafura rezista chiar si atunci cand Radu spune ca mai avem inca 100 km pana la Slatina si de acolo inca 14 pana la destinatie. 234 km sunt ceva, insa ma simt inca bine si cu exceptia unei singure bucati de drum de piatra stim ca in fata avem drumuri cu asfalt bun si trafic inexistent.

Desi dupa Gaesti eram convinsi ca am scapat de sperietoarea weekendului, aka ploaia, primii stropi isi fac aparitia inainte de a intersecta drumul Costesti- Alexandria. Momentan mergem tangential cu norul dar in curand vom schimba directia si vom intra sub el. E putin inainte de 16.00 si stam intr-o statie de autobuz asteptand sa treaca ploaia. Mai avem insa 80 km in fata noastra, asa ca nu ne permitem sa stam prea mult, mai ales ca ploaia a stricat socotelile cu mersul la trena si viteza nostra va fi de acum viteza celui mai lent, adica a mea. Si ma indoiesc ca dupa 150 km pedalati mai pot sa scot medii de 30km/ h. Plecam la 16.20 pregatiti sa infruntam ploaia. In primii kilometri sunt o delicata evitand sa ma murdaresc, sa ma ud la pantaloni etc. Dar mi-a trecut repede si am inceput sa pedalez nomal. Am renuntat si la foita caci fierbeam in suc propriu si am lasat ploaia rara sa ma spele si sa ma racoreasca in acelasi timp.

Ultima pauza o facem pe la km 180. Si desi am realimentat cu simt de raspundere, alune, dulciuri, cola, cheful nu mai e ce a fost. Energia e inca relativ ok, pe bucatile de plat pot sa duc inca 30 km/h, dar ma sacaie genunchiul stang si incep sa ma doara umerii, fiind nevoita sa schimb des pozitia. Brebeni- ultimul sat inainte de Slatina. De aici tura nu mai are istorie caci nu ne mai sta in fata decat un rulaj pana acasa cu culorile apusului la orizont. Ne-am si uscat intre timp, si inca inainte de a ma aseza la masa sunt sigura ca masa de seara si un somn lung or sa intre la fix.

Track si date: aici


18 iulie- MTB, Stehil + Stejeris

O urcare pe Valea cu Apa (inutil de zis ca nu fac niciun progres pe sectiunile care nu imi ies), o coborare pe CA care mi se pare mai grea decat prima data, de parca poteca asta se degradeaza pe zi ce trece, o urcare pe Drumul Vechi care incepe sa imi placa din ce in ce mai mult si la final un Stejeris unde gasesc in sfarsit pe cineva care coboara mai prost ca mine.

Track si date: aici 

19 iulie-ABC-ul Alergarii 10

Ajung mai devreme fata de ora de incepere a eventului pe Facebook, asa ca am tot timpul din lume sa imi fac o incalzire ca la carte si sa dau si cateva ture rapide de stadion, cat sa dau jos rugina ultimelor luni...sau macar asa, o spoiala. In rest, multe stafete si alegari de viteza, care nu imi plac neam, dar care in mai multi, cu o gluma si un ras par mai digerabile (serie de Cristian Cioroiu)





20 iulie- MTB Cabana Postavaru, mia de seara, dar nu e chiar orice seara

11 ani de cand ne cunoastem, 10 ani de la casatoria civila, toate in ziua de Sfantul Ilie. Cum nu se anunta nicio furtuna la orizont, am zis sa facem ce ne place noua mai mult si mai mult: o tura de bicicleta. M-a scos Radu in oras...la Cabana la Postavaru pentru un suc si o prajitura.

Track si date: aici
M-a scos Radu la terasa :)
Cu 11 ani in urma
Cu 10 ani in urma
25 iulie- 10 k pe Stejeris- Langsam, langsam

ABC-ul alergarii mi-a redeschi apetitul. Imi propun ceva lejer, nepretentios cu putina diferenta de nivel si ritm placut-Stejeris. Ultimii kilometri dor, dar imi aduc eu aminte, ca asa e la alergare

Track si date: aici 

26 iulie- Da linistea mai tare, Crai, Curmatura, Prapastii

Cum la Brasov ploua fix cand ti-e lumea mai draga, dilema mea pentru ziua de azi e ca si rezolvata. Raid. Intrebarea e unde: in Piatra Craiului sau in Piatra Mare. La 17.00 cand termin munca inca ploua, dar imi urmez instincul si plec totusi de acasa. Am o singura carte de jucat: stanga spre Crai, sau dreapta spre Piatra Mare. Ale(r)g Crai si aveam sa fiu inspirata. Cum ies din Ghimbav regasesc vremea buna. Magura Codlei pare deja iesita de sub norul ce avanseaza si sa strange cumva gri si indesat deasupra Brasovului. Craiul fumega, plafonul e jos si ma indoiesc ca are vre-un sens sa urc mai sus de Curmatura, dar refuz sa imi fac planuri. Prefer sa ma las condusa in continuare de instinct si sa aleg la fata locului. La Fantana lui Botorog abia sunt 2-3 masini. Ploaia i-a gonit pe putinii drumeti din timpul saptamanii inpoi acasa. Este o liniste greu de cuprins in cuvinte. Pe langa faptul ca nu e nici picior de om, nici micile vietati ale padurii nu par sa se fi prins ca s-a oprit ploaia. iPOD-ul ramane in rucsac, caci linistea asta nu se vrea perturbata de nimic. Cred ca si gandurile mi-au stat pentru jumatate de ora in loc. Cam pana am ajuns in Poiana Zanoaga. Aici sunt prinsa din urma de un alt alergator, schimbam cateva vorbe si eu imi continui drumul spre cabana. Piatra Mica ramane pe alta data. Nu se va curata astazi pe sus, asa ca mai bine raman la adapostul padurii. Ma activez cu adevarat dupa ce traversez poiana si imi dau seama ca pot sa ajung in sub o ora la cabana, astfel ca ultima bucata merge bine si ma bucur maxim de alergare. Dar si de o cabana aproape pustie, cu doar cativa turisti straini in zona. Cobor cu atentie pe PG (destul de ud, dar poteca e frumoasa) si apoi o alergare buna prin Prapastii ma scoate la inceputul urcarii spre Magura. S-a cam terminat gazul, insa timp mai este, asa ca decid sa fac si o urcare spre Magura, in ritm de plimbare, doar asa, pentru sufletul meu.


Track si date: aici 

28 iulie- Scurta alergare in Postavaru

A plouat din nou pana pe la pranz si sincer alergarea de azi nu era musai sa fie, mai ales ca am (re)izbucnit in alergat de curand. Dar pe dupa-amiaza s-a facut vreme buna si parca era si pacat de lumina faina ca sa nu iesi din casa. Asa ca a iesit o alergare lejera pe clasicul BA- Saua Tampei-Iepure-Curmatura-Doborgeanu Gherea.

Track si date: aici

29 iulie- Plimbare in Postavaru cu mama si Cosmin

Pentru trekking cu mama am o multime de idei, insa atunci cand in ecuatie intra si Cosmin, lucrurile se complica putin. Ce sa aleg ca sa fie si potrivit de usor, si potrivit de interesant? Pana la urma ramanem acasa si mergem in Postavaru: Poiana Brasov- Drumul Rosu +CR- Cabana Postavaru-Poiana Ruia-Crucur-Poiana Stechil- Saua Tampei- Brasov. Desi nu ma asteptam, suntem relativ matinali la cabana la Postavaru si o gasim linistita si aprovizionata bine cu prajituri :). Luam cate una de fiecare, un suc si ne cautam un loc la soare caci la 1800 m temperaturile nu sunt chiar varatice. La coborare ne intalnim cu valurile obisnuite de oameni care urca in weekend la cabana, care pe MTBuri, care pe biciclete electrice, care alergand ori la plimbare. Noi coboram pana in Poiana Ruia si apoi prindem muchia lunga a Crucurului. Putin surprinzator pentru Cosmin ca vom cobori pana in Brasov, insa s-a descurcat exemplar. Fapta buna a saptamanii e asigurata de un portofel gasit pe o banca Dupa Ziduri, dus la sectia de politie si recuperat pe posesor in cateva ore. Incheiem seara prajind clatite intr-un team-work veritabil mama-fata.

Track si date: aici

Tratatia de la cabana Postavaru

vineri, 21 iulie 2017

Geigering si o traversare Brasov-Azuga

Sambata- Recunoastere pe traseul de la Geiger (partial)

by Radu

In ultima perioada am descoperit ca e foarte fain de mers pe traseele de la concursurile de bicicleta si in regim de plimbare, cu timp pentru pauze, pentru poze si pentru a apuca sa vezi altceva tunelul creat in jurul trasei ideale. Asta pe de o parte, pe de alta parte traseele de MTB sunt croite de catre organizatori prin zone care sunt frumoase, fie din prisma locurilor si a privelistilor fie din prisma potecilor alese. Iar la MTB, la fel ca si la alergare nu toate potecile sunt la fel. Sunt poteci pe care iti vine sa chiui de bucurie sau poteci care nu intelegi ce cauta acolo. Dar cert e ca o poteca faina, prin padure, fara prea multa priveliste place in general mai mult decat in drum forestier pe o culme de munte.
Daca mai poti sa ridic capul in pamant, Geigerul are si view
Iar din concursuri si trasee Geigerul e o referinta, 80 de kilometri cu 2800 de metri diferenta de nivel pe unele din cele mai tehnice poteci ce se gasesc pe la concursurile de la noi. Iar “Challenge”-ul din titlu chiar e pe bune caci nu e treaba deloc usoara sa termini traseul in timpul limita. Asa si pentru noi targetul pentru sambata e sa incercam sa parcurgem o parte cat mai mare din traseu, in ritm de plimbare. Partea buna e ca traseul are suficient de multe bucle astfel incat putem scurta traseul in cazul in care vom fi amenintati de venirea noptii.

De plecat in tura plecam destul de tarziu caci drumul din Brasov pana in Paltinis nu e chiar atat e scurt precum ne-am asteptat. Dimineata incepe cu deslusirea buclelor traseului, lucru deloc simplu atunci cand sunt destul de multe puncte in care traseul de intersecteaza iar directia nu e chiar usor e nimerit. Dupa ce frustrare cu aplicatia de bikemap care aparent permite salvarea track-urilor doar in cazul in care platesti un abonament reusesc sa descarc GPX in ViewRanger, o aplicatie de telefon care e mult mai cinstita si mai configurabila, si in plus gratis.

Traseul incepe in schimb cat se poate de promitator cu o coborare ce se termina intr-o ravina din care n-am inteles prea mare lucru dar care pana la urma cred ca e oarecum necesara pentru bucata super faina de poteca ce urmeaza, prin padure, pe un fost drum exploatare complet napadit de vegetatie din care abia se distinge o urma de poteca. De aici vine prima urcare mare a zilei, spre varful Oncesti, sub soarele ucigator de la mijlocul zilei. Pedalele se invart, sudoare curge si aproape cat ai zice peste suntem la releu, punct din care urmeaza o bucata faina si tehnica in care par sa se fi strans tot bolovanii din Cindrel. Nu-i rau, imi place si mi se pare chiar provocator sa iti calculezi trasa ideala si sa vezi cum pastrezi momentul.
Prima bucata foarte faina de poteca de pe traseul, pe un fost drum de exploatare aproape complet recastigat de natura.
Urcand lung spre Varful Oncesti
Dupa bolovani urmeaza o coborare super faina pe un fel de traseul de downhill din zona urmata de un loc forestier nisipos pe o muchie lunga ce se prelungeste spre Rasinari cu privelisti geniale spre Lotrului si cu un Fagaras vazut dintr-o postura inedita. Pe aici reusim sa ratacim si de cateva ori traseul dupa ce ne luam dupa benzile de la Romaniacs ce par sa fi ramas in zona. Singura chestie buna e ca nu sunt de plastic ci dintr-un fel de material textil, dar tot ar fi trebuit sa dispara de mult de aici.
Nu...nici nu mi-am pus problema sa trec aia pe bicicleta

Ocolind nisipul de Costinesti

In schimb revenind la problema enduristilor cred ca Cindrelul e muntele din Romania cel mai macelarit de rotile motoarelor si urmele se vad ca peste tot. Intr-un fel imi pare bine ca prin jurul Brasovului problema inca nu are aceeasi amploare dar cert e ca atunci cand panta trece de un anumit nivel si atunci cand sunt turate motoarele efectele asupra potecilor sunt masive, mai ales daca mai adaugi in ecuatia si eroziunea apei dupa cateva ploi torentiale. Zgomotul si gazele si esapament sunt lucruri complet secundare, ele dispar in cateva minute in schimb urmele lasate pe munte si degradarea potecilor vor ramane ani buni pe acolo. Nu zic nu, orice activitate umana lasa urme dar e diferenta completa de calibru intre drumetie, bicicleta si motor.

Dar revenind la povestea zilei dupa scurtele momente de ratacire gasim si coborarea spre valea Siselului, si ea frumoasa si destul de tehnica, cu tot cu o mica bucata in care am fost destul de aproape de a dejanta roata fata, chestie care a devenit o problema recurenta in ultima luna pentru mine. De aici urmeaza urcarea cat se poate de serioasa spre Derjani si Dosu Albului, o muchie extrem de pitoreasca pe care mergi aproape tot timpul pe single trail-uri printre catune si mici stane. Probabil e una din cele mai pitoresti bucati dintr-un traseu de concurs pe care le-am vazut pana acum aproape la egal cu partile pitoresti de la traseele de la 4 Munti.
Printre fanete si catune, pe poteci destul de greu de ghicit.
Single trail
Nori mamuti, fix in directia in care pedalam noi.
In departare nori negrii s-au strans peste Lotrului iar noi ne intrebam in cat timp va veni si peste noi ploaia, in timp ce luptam metodic cu urcarile de pe traseu. Acum ar trebui spus ca traseul pare croit special pentru primii 20-30 de concurenti si sunt multe bucati pe care abia pot sta pe bicicleta, asta acum cand sunt relativ odihnit. Nici nu vream sa ma gandesc cum va fi dupa cateva ore la intensitate de concurs.

Partea buna e ca norii de ploaie par sa ramana in departare, partea proasta e ca se apropie inserarea si ca trebuie sa scurtam penultima bucla de pe traseu. Ne grabim cu ultimele momente de lumina inapoi spre varful Oncestiiar de aici incep si primii stropi de ploaie ce se transforma incet intr-o ploaie torentiala. Asta e, era prea frumos sa scapam neudati dupa cati nori de furtuna s-au invartit pe langa noi in decursul zilei. In schimb dupa ce ajungem inapoi la masina ploaia se opreste si vine la pachet cu un curcubeu dublu de toata frumusetea si cu un apus pe masura.
Un curcubeu dublu


Si un apus superb incheie ziua de azi
Duminica- Traversare Brasov-Azuga pe MTB

Planul initial era ca dupa tentativa de Geiger sa ramanem in zona Sibiului si sa incercam traseul de la Avrig, macar cel scurt, ori urcarea faina de la traseul lung, insa dupa ploaia de sambata seara, plecam spre casa, in cautarea unui petec de pamant uscat. La Brasov ploaia nu a ajuns si nici in noaptea asta nu e nimic prognozat, asa ca pentru duminica ramanem prin zona si legam o tura cu plecare de acasa: Brasov-Sacele- Valea Garcinului-Pasul Predelus- Poiana Stanii din Pietricica- Cabana Susai- Clabucetul Azugii- Azuga-DN1- Brasov

Mi se pare cald, o caldura inabusitoare, ma preling din umbra in umbra si izvorul gasit pe urcare, cu debit bogat de apa rece mi se pare dumnezeiesc. Odata ce intru in padure e mai bine, insa cu adevarat placut devine abia cand in sfarsit incepem sa coboram din Poiana fostei stane din Pietricica, o coborare ce mie imi place tare mult, fiind exact pe nivelul meu tehnic.

La Susai facem pauza si pornim apoi spre Clabucetul Auzgii. Pe poteca larga, fix la intersectia cu TA reusesc sa iau o ursoaica cu 3 pui prin surprindere. Ne speriem amandoua, eu arunc bicicleta si o iau la goana inapoi, ursoaica sa ridica si ea pe labele din spate si dispare apoi cu tot cu pui in tufisuri. Trec impreuna cu Radu de locul cu pricina, cu pau-uri si zgomoturi, iar de acolo ajungem cat ai clipi sub varf. Coboram pe culme si prindem drumul ce incinge Clabucetului, drum ce uitasem cat de lung e, pana cand in final se termina intr-o albie de rau (cred ca a fost spalat de o viitura ceva). Din Valea Auzgii ne despartim. Radu vrea sa se intoarca peste munti inapoi in Brasov si sa se ia la intrecere cu ploaia, eu ma duc spre tren. 

Cand ajung in final in DN constat ca urmatorul tren cu vagon de biciclete e abia peste 2 ore...Plus 30-40 de minute cu trenul pana la Brasov...asta inseamna ca pot deja sa ma pun pe pedalat, caci ajung mai repede acasa pe bicicleta, decat cu trenul. Si pe mine ma alearga ploaia pana la Predeal, insa opresc totusi pentru ceva mancare, sfanta cola si apoi, tot la vale si tot cu vantul din spate pana acasa.

Track si date: aici 

sâmbătă, 1 iulie 2017

Ciresar de Brasov 2017



6.06 29er-ing cu Andrei


Andrei isi manifesta dorinta de a testa 29"er-ul, asa ca eu iau racheta lui Radu si iesim la o invarteala mica. E oricum prima iesire pe anul asta cu 29er-ul si sunt curioasa cum or sa se simta toate obstacolele clasice de pe coborarea spre Saua Tampei. Merge fain, mai relaxat decat cu Simplonul, doar ghidonul incredibil de lat mi se pare ciudat. Aproape ca ne prinde noaptea.

Date: aici


9.06 Se intoarce vremea buna (Poiana Marului)


Dupa cateva zile de ploi, Foreca anunta pentru azi vreme buna. Privirile mi se duc din jumate in jumate de ora, fara voia mea, spre fereastra, pandind momentul in care se vor sparge norii. Asfaltul e uscat, cursiera e pregatita, nu trebuie decat sa mai izbucnesc in pedalat. Targetul e sa urc in pas in Poiana Marului. Fac greseala sa si cobor in sat, dar promit sa nu mai repet pe viitor. Pentru o intoarcere prin Rasnov si Poiana nu mai am timp, asa ca raman in campie pedaland spre Vulcan si apoi spre Codlea. De acolo se cam termina energia, faptul ca nu am facut nicio pauza se cam simte, asa ca merg mai mult din inertie spre Brasov. Tragand linie la sfarsitul celor 70 de kilometri ma simt cam muncita, dar inima imi crestea de bucurie cand pedalam spre casa si vedeam cum vremea buna isi face din nou loc in depresiunea Brasovului, muntii se curata de nori si totul prevesteste o serie de zile superbe de vara, numai bune de stat afara.

Date: aici

13.06 Asta inseamna sa fii mafiot (Piatra Craiului, Prapastii, Magura)

Plimbarea prin Prapastiile Zarnestiului- La Table- Saua Joaca- Magura, mie una imi place foarte mult. Intr-o alta vreme as fi batut drumul din Bucurresti pana in Crai, chiar si pentru atat. Acum plec pur si simplu la 5 de acasa si am timp suficient pentru o tura lejera cu Andrei. Lumina in schimb nu ne ajuta neam si pozele ies complet neinteresante desi la fata locului atat Craiul arata interesant (cuprins de neguri) cat si Bucegii din care doar Batrana si Saua Strunga erau in soare.

Date: aici
Magura- by Andrei
Saua Joaca- by Andrei
14.06 Pasul Bratocea si Muntele Rosu pe cursiera

Aveam in minte de ceva timp sa dau o urcare dupa program in Bratocea, dar am tot amanat pana miercuri cand cei 6 m/spe directie NV/ SE m-au convins definitiv. Pe urcare are sa imi prinda tare bine, la intoarcere o sa il am din fata, dar va compensa cu faptul ca sunt pe coborare. Urcarea merge bine, desi e inca trafic greu pe DN. Cobor fara graba si cum stau bine cu timpul decid sa urc si pana la Muntele Rosu. O frumusete de urcare de 3 km provocatori de la inceput pana la sfarsit. Aveam chef de un Ciucas pustiu, voiam sa simt muntele ca fiind din nou al meu si pentru asta reteta e simpla: mers in timpul saptamanii cand nu mai e nimeni.

Revin in pas, fac jonctiunea cu Radu si coboram impreuna pana la masina. In spate Ciucasul ramane scaldat in ultimele culori ale apusului asteptandu-ne si data urmatoare.

Date: aici
Drum intins-by Radu
15.06- 1000 m in jurul Tampei

Desi stam de mai bine de 1 an in Brasov, tot mi se pare incredibil cate oportunitati ai doar pentru MTB in Postavaru. Azi m-am luat dupa Radu si Oac si s-au strans cu usurinta 1000m diferenta de nivel din 3 urcari diferite, 2 dintre ele in premiera: drumul vechi al Poienii si Saua Tampei. Mai problematic e cu coborarile, dar am toata vara sa lucrez si la asta.

Date: aici
Pe Stejeris
16-17.06 Ascutit inainte de potop

Nu stiu daca tura asta in Crai ar trebui inclusa la aventura din timpul saptamanii sau la o tura de weekend, dar prognoza dezastruoasa cu ploaie non-stop sambata si duminica ne-a facut sa ne mobilizam si sa urcam vineri seara in Crai. Radu propune Padina Hotarelor, ca fiind cea mai scurta cale catre creasta. Probabil ca asa e, dar cea mai scurta inseamna si cea mai directa, caci dupa ce lasi in urma drumul placut spre Schitul de la Coltii Chiliilor incepe brusc o poteca abrupta pe grohotis si pamant reavan ce urca sute de le metri diferenta de nivel pe o vale ingusta fara viziune. 1 km vertical de la masina si pana in creasta si ceva efort in cele aproape 2 ore de urcat. Nu, nu m-am ramolit chiar asa de rau de am ajuns sa urc cu 500 m diferenta de nivel pe ora, dar poteva asta chiar e necioplita si nu ai niciun spor pe ea. Desi atunci cand iesim in creasta e trecut de ora 21.00 si lumina se estompeaza rapid, culoarul de jnepeni care ma scoate aproape de varful Turnu imi pare drumul spre lumina. Izbavire, mantuire, spuneti-i cum vreti, dar eu prin Purgatoriul de sub mine nu mai calc prea curand si sper ca niciodata la coborarea.

Indicatorul de pe Turnu si o paine buna de mancat pana la Ascutit. Dar nu e graba. Acum, ca am iesit in creasta e chiar usor. Cateva varfuri. Sus-jos dar cu diferente mici de nivel. Ochii se obisnuiesc cu crepusculul si ajungem sa ne aprindem frontalele cand e deja trecut de ora 22.00.

Crepuscul in creasta
La refugiu mai sunt 2 polonezi care au in plan sa coboare maine la prima ora ca sa evite vremea rea. Cam asa vrem sa facem si noi. Peste noapte se porneste vantul si cad si vreo 2-3 averse, cat sa ude bine calcarul de Crai. In conditiile astea nu imi surade prea tare o coborare pe Cioranga Mare si optez pentru varianta cea mai simpla pe Padinile Frumoase. Oricum afara e ceata, vant si ar trebui sa coboram cat mai repede la vale. 
Pe coborare blestem adidasii de trail de la Asics care aluneca pe calcarul ud ca pe patinoar si le promit o retrogradare pe potecile de pamant din Postavaru. Mai mult nu pot, sau in niciun caz pe ud.

Ma relaxez cand intram in padure si plimbarea spre Curmatura ne cade chiar bine amandoura. Pe o poteca pustie, in aerul curat al diminetii, inconjurati de atata verde, cu gandul la o omleta si un ceai la cabana inca goala. Pregetam la Curmatura mai mult decat ne-am asteptat caci suntem tinuti in loc de prima rapaiala a zilei. Mai urmeaza si altele, insa ne vor gasi fie in drum spre/ fie la masina.

Restul weekendului se scurge prin oras, marcat fiind doar de niste placinte cu branza mancate impreuna cu prietenii, la un film bun (Ida).

Date: vineri si sambata




19.06 O Poiana scurta, cat sa punem sangele in miscare

Urc mediocru in Poiana, mai continui putin spre Rasnov si apoi revin in Brasov, chaising the sunset.

Date: aici

21.06 #gatala4 si ploaia la fel

De cea mai lunga zi din an...am muncit. Dar aveam de gand ca macar dupa-amiaza si cea mai scurta noapte din an sa le marcam cum se cuvine. Event pe FB, dormit sub cerul liber, oameni faini. Se pare insa ca si ploaia a avut acelasi plan, desi a fost secretoasa si nu a dat join. Preferam sa dea si sa nu apara. Acum nu stiu daca avea de gand doar sa ne faca o vizita, dar a bagat o udatura in noi, de ne-a dejucat toate planurile. Cum urcam noi asa alaturi de Claudia, Miruna si Andrei, cu norul de pe Bucegi tinut sub control din ochi si norul de pe Codlea de niciunde se intuneca brusc in mai putin de 5 minute si primele picaturi isi fac aparitia. Ne grabim si noi spre adapostul padurii si ne pinguinim toti 5 sub prelata de hamac asteptand sa treaca ploaia. Asteptari zadarnice timp de 45 de minute, stropi din ce in ce mai mari si mai desi, pana cand ne dam seama ca nu mai e de stat. Chiar de se va opri, udatura lasata in urma ne tair cheful de bivuac. Asa ca revenim spasiti la masina si ne promitem ca a treia incercare de bivuac pe Magura Branului va fi cu noroc.

Date: aici
Adapost
Moise
Ne retragem spasiti
22.06 Drop, ud si tehnica 0

De cand am ramas doar cu SPD-urile pe bicicleta, ma dau si mai prost decat inainte. Frica, teama, ezitarile sunt la ordinea zilei. Radu zice ca ma ajuta saa vindec, asa ca ma duce pe varianta care coboara din Poiana Stechil spre bazine. Inutil sa spun ca nu m-am vindecat de nimic, ca era ud, ca m-am dat jos regulamentar la fiecare obstacol mai ciudat si cele nspe repetari de dropul din poteca, desi mi-au iesit toate, a fost din cauza ingerului pazitor si nu a tehnicii mele. Dupa fiecare repetare ma miram ca nu m-am imprastiat nici de data asta si dupa 5-6, deja simteam ca fortez prea mult mana norocului. Totusi cred ca o sa dovedesc data urmatoare macar piatra aia mica din coborarea spre La Iepure

Date: aici

28.06 Stejeris cu Claudia si Miruna

Anul trecut imi facusem aproape un obicei din a iesi saptamanal cu Claudia pe undeva, profitand de zilele lungi de vara. Sper sa reluam obiceiul respectiv, de data asta in 3. Am inceput timid, pe langa casa, prin Postavarau, dar speram sa plecam curand in deplasare: Curmatura, Coltii Chiliilor, Bunloc, Magura Codlei. Idei sunt suficiente.

Date: aici
Cateva randuri de la Claudia: aici

3 fete cucuiete pe Stejeris