vineri, 3 februarie 2017

Faurar de Brasov 2017

Denumirea populara a lunii februarie e faurar. Si se pare ca in luna asta se va fauri ceva. Nu, nu cred ca se va fauri o noua Romanie. Nu cred ca strada e atat de puternica sa il dea jos pe Dragnea. Dar prefer sa fiu acolo, alaturi de oamenii care striga "Nu vrem sa fim o natie de hoti". Alaturi de oameni asemeni mie. Alaturi de cei care nu pot produce cat vor Dragnea si compania sa fure. Si din punctul meu de vedere, in cazuri precum Rosia, Colectiv, OUG, tacerea, a se citi pasivitatea e si ea un raspuns. Si daca mai mult decat a latra cand caravana trece nu pot sa fac, prefer sa fiu caine pana la capat. Apoi pot sa plec. Din nou. Si din nou cu tristete. Insa toata tristetea din lume nu tine loc de coloana vertebrala. Si parintii mei care STAU AZI ACASA m-au invatat sa nu fur. Sa nu ma inhaitez cu hotii. Si nici sa ma las furata. Dar ei nu ies astazi in strada. Nici ei, si nici multi altii din generatia lor. Si e greu si nederept sa judeci. Si pentru ca nu pot sa ii spun mamei mele lucrurile astea fara sa ma bufneasca plansul si fara sa ajungem sa ne certam inutil si prost, prefer sa le scriu aici. De multe ori scriu mai bine decat vorbesc. Plus ca peste randurile astea te poti uita de mai multe ori. Asa ca, de ce ies din casa, mama? Stii si tu foarte bine ca am 1000 de lucruri pe lumea asta care imi fac mai multa placere si cu care mi-as putea umple serile: sa fac sport, sa citesc, sa gatesc impreuna cu Radu. Dar nu stau la caldura, pentru ca si pe mine ma fura. Imi fura nu numai banii din buzunar, imi fura viitorul. Cum? Foarte simplu.
Oamenii se scurg pe Rebublicii in directia Piata Sfatului
Sa fie ceai cald pentru toata lumea
Un colt din Piata Sfatului, vazut de la Turnul Alb
* Daca cei de sus pot sa fure linistiti in limita a 200.000 de lei, e ca si cum le-ai spune tuturor, de la toate nivelurile ca e ok sa furi si tu. Si cine azi fura un ou, maine va fura un bou. Asa ca acum or sa ne/ va fure pe fata. O sa te fure postasul cand iti aduce pensia acasa pentru ca tu nu poti sa iesi iarna din casa pe gheata si polei (inutil sa spun ca trotuarele nu vor fi curatate de zapada nici peste 20 de ani) si copiii vor fi deja plecati in alte tari. Medicul nu o sa iti mai dea bucata de reteta, daca nu ii dai darul o data la trei luni. Si daca vede ca ii merge, o sa te cheme in fiecare luna ca retetele la medicamente nu se mai dau acum pe 3, ci doar pe o luna. O sa te fure administratorul la subventia de caldura. Si nimeni nu o sa se poata certa cu el, ca e cu relatii...Si oricum, copiii sunt plecati. O sa iti fie din nou frica sa mergi noaptea pe strada, caci oricine poate sa iti dea in cap ca sa iti fure geanta, haina de pe tine. Oricum nu conteaza. Ii gratiaza Dragnea pe toti, din pix, din 2 in 2 ani. Sau din 4 in 4. Oricum 4 ani e suficient ca cei praduiti sa uite si sa "puna botul" la 50 de lei in plus la pensie. Nu va amagiti singuri. Lipitorile care vor aparea de te miri unde or sa suga dublu de atat din pensia voastra. Asa ca o sa ramaneti pe minus.

* Daca legalizam hotia, copiii tai vor trece fix prin acelasi stress prin care ati trecut si voi in anii '90. Vor munci ca apucatii, incercand sa nu piarda un loc de munca unde seful are puteri de demiurg. El taie si spanzura, ca are si el relatii, evident. O sa fim sclavi pe plantatie. S-a dus pe apa sambetei libertatea de a pleca si a-ti gasi un alt loc de munca. Cum se va intampla asta? Foarte simplu. Ce investitor vine/ ramane intr-o tara unde hotia e legala? Ne vom izola pe plan european si ne vom reapropia de Rusia. Sau vi se pare ca in Rusia viata e asa roz? Nu am auzit prea multi plecati in directia aia. Asa ca locurile de munca or sa se imputineze, usor, usor. Si nu, nu vor suferi nici asistatii social si nici pensionarii, caci ei sunt principalul electorat la PSD-ului. Vor suferi copiii vostri. Si din cate stiu eu, nazuinta fiecarui parinte e un viitor mai bun pentru copilul sau. Prin pasivitatea voastra e ca si cum ne-ati condamna la repetarea unii viitor post-decembrist.

* Euro va creste. Ratele, chiriile si toate celelalte preturi care au la baza euro vor creste si ele. Asa ca puterea mea de cumparare o sa scada. Va mai dura ceva pana cand rubla va oferi din nou "stabilitate financiara".

* Pentru ca ar trebui sa fii nebun sa te gandesti sa mai faci copii intr-o astfel de tara. Sa le oferi ce? Asa ca puteti sa va luati adio si de la eventualii / prezentii nepoti. Ori nu mai apar deloc, ori pleaca cu parintii.

* Si stii de ce mai iesim in strada? Pentru ca noi vrem sa ramanem in Romania. Pentru ca vrem sa ramanem alaturi de voi. Pentru ca va iubim. Pentru ca plecati fiind, oricat de multi bani v-am trimite pentru a suplini lipsurile, ei nu ne vor aduce nici voua si nici noua fericirea. Vom si veti ramane niste oameni tristi pe dinauntru. Si cei mai multi dintre parintii acestor tineri frumosi si "liberi" nu vor pleca dupa copii. Pentru ca radacinile sunt radacini. Pentru ca acolo, in acea tara straina, veti fi privati de prieteni, lucruri familiare si pentru ca bariera limbii sperie, e de fapt aproape un zid. Asa ca daca ati veni la noi, ati fi niste batrani tristi, izolati intre 4 pereti. Toate astea va vor face pe multi sa ramaneti.

Asa ca, asa cum tu ai vrut sa iesi in strada la Revolutie, pentru voi si pentru noi, din cauza asta ies si eu acum: pentru voi si pentru noi. Pentru ca imi doresc sa mergem inainte chiar si cu pasi minusculi. Am rabdare pentru asta. Dar nu vreau sa sarim 27 de ani inapoi, doar dintr-o semnatura din pix. Pentru ca nu am puterea pe care ati avut-o voi si nu ma vad trecand prin alti 20 de ani de tranzitie. Fiti puternici in continuare, dragii mei, dar fara sa renuntati la judecata cea dreapta si la valori.

"Pesimistii au in general dreptate si optimistii se insala de cele mai multe ori, insa toate lucrurile bune au fost infaptuite de oamenii care au crezut in ele" (Thomas Friedman, traducere aproximativa)

Miercuri, 1 februarie

Prima seara de dupa OUG. Aia data peste noapte, ca hotii. Ia ziceti voi, dragii mai parinti, ce guvern legifereaza peste noapte? Iar apoi o roiesc acasa, pe usa din dos, ca sobolanii. In Brasov s-au strans 8000 de oameni. Si au marsaluit ceva. Vreo 12 km. Orasul fiind mic, vizibilitatea e mare, asa ca asemenea marsuri au logica lor. Plus ca e frig, oamenii se misca, se incalzesc. Daca stai intr-un singur loc, oamenii ingheata si pleaca repede acasa. Dar oricum Brasovul e un oras echilibrat din punct de vedere al electoratului. Ar trebui in weekend sa organizam excursie in Teleorman, Olt si alte mosii PSD-iste. Refrenele preferate? Hotii! Romania, trezeste-te! Nu stati la caldura, si pe voi va fura! Si evident: Nu vrem sa fim o natie de hoti. In Brasov, fata de duminica trecuta de la protestul din Bucuresti am vazut totusi ceva mai multa lume de varsta a doua.

Joi, 2 februarie

Surprinzator chiar si pentru noi, putin sub 8000 de oameni in punctul maxim al protestului (plecarea din Piata Sfatului si coborarea pe Bd. 15 Noiembrie). Azi in schimb avem bucla mai scurta. Pastram energia si pentru maine seara. Iar in weekend, mergem acolo unde lucrurile conteaza cu adevarat.

Vineri, 3 februarie

Work, eat, protest, repeat. O noua zi de proteste la Brasov. Afara devine cald si placut. Radu are parte de o serbare cu 10- 12.000 de oameni (cam atatia s-au strans in Brasov vineri seara):




Sambata, 4 februarie

Facem pauza de la protest si revenim la ce ne place noua cel mai mult. Sa facem miscare in aer liber. Pe fondul unei zile primavaratice, facem prima tura pe bicicleta din 2017 alaturi de Radu, Suzi si Iustin. Intre localitati asfaltul e aproape uscat si se simte un vant primavaratic, mai ales cand iese soarele. In sate in schimb, cursiera merge de parca e barca pe valuri.

Date si track: aici 

Pe seara plecam cu Dani la Bucuresti. Atmosfera in Piata Victoriei e faina. E cald, placut, revad oameni dragi cu care nu mai vorbisem de luni de zile. E seara vuvuzelelor si e un vacarm de nedescris. Totusi, e incredibil cum intreaga piata tace cand la ora 22.00 se pregateste sa cante imnnul.

Duminica, 5 februarie

Stam cu ochii pripoiniti in televizor schimband cand pe Antena3, cand pe Digi. Cu toata abrogarea, publicarea in Monitorul Oficial si declaratiile pe care nu le mai crede nimeni, oamenii ies in piata, caci mesajul trebuie trasnmis. Nu doar pentru OUG 13 suntem acolo. Ci pentru ca nu va credem. Si nu va vrem. Suficiente grupuri din provincie. Sibiu, Pitesti, Cluj si nu numai.

Se strange cel mai mare numar de oameni de pana acum. Daca ieri in locul unde stateam era relaxat, te puteai misca in voie, astazi suntem inghesuiti. 200.000-250.000 am fost in piata si atmosfera era extraordinara. Oameni relaxati stand de vorba, ca la orice intalnire in oras. Cu toata nebunia din piata nu m-am simtit niciodata in pericol. Nici macar de a fi calcata pe picioare. Nu am auzit pe nimeni pe FB sa se planga de faptul ca si-a pierdut telefonul sau portofelul in niciuna din zilele de protest. Cum spunea si Cristi, ar arunca deasupra noastra o plasa, am arata la propriu la o bula. Bula mea de pe Facebook.  Sincronizare perfecta la 21.00 cand sufletele a 200.000 de oameni si a altor 400.000 in tara si peste hotare au spart intunericul noptii. Dupa ce la 21.15 s-a facut din nou liniste pentru imn, am plecat spre gara, caci aveam un tren de prins. Imaginea asta e de departe relevanta.

Si Brasovul a protestat frumos. Aici sunt 2 imagini foarte faine, iar aici un video cu protestul de duminica din Piata Sfatului. Mi-ar fi placut sa fiu si acolo.

Si nu pot sa inchei saptamana fara 2 albume foarte faine: Tudor Vintiloiu si Documentaria.ro

Luni, 6 februarie- Zwift, Hunter's Challenge

Date: aici

Marti, 7 februarie- Zwift, Hunter's Challenge

Date: aici

Joi, 9 februarie- Trisport Way Hilly Race

Aveam chef de o cursa, dar nu am sfarsit prin a merge din nou singura, prinsa dupa ce am pierdut primele 2 plutoane.

Date: aici

Sambata 11 februarie- Alergare la Piatra Arsa

Dimineata, zi cu soare, ce ar merge mai bine decat o alergare? Am zis sa merg pe mana Viorelei, care planificase o alergare prin Bucegi. Zapada din plin, picioare ingrijorator de inghetate in doua momente ale turei, insa mult, mult soare si munca de Sisif pe bucata Piatra Arsa-Babele si retur. In schimb Piciorul Pietrei Arse a fost din nou superb. Desi spre campie se vedea un plafon compact si jos, norii se zdrentuiau fix in dreptul Bucegilor si spre depresiunea Brasovului se arata un cer albastru, de pictat. Frigul a adus cu sine o atmosfera nesperat de clara, astfel incat Neamtului or Ciucasul, pareau la o atingere de bat de trekking. Zapada era insa mai buna de schi decat de alergat, un pulver de o zi, ce invita la coborari nenumarate. Si totusi, de abia astept sa vina vara si sa ma dau pe aici cu MTBul. Sa ii iau pe pinguini si sa facem potcoava Bucegilor.

Traseu: Cota 1400- Cota 2000-Furnica- Piatra Arsa-Babele-Piatra Arsa- Piciorul Pietrei Arsa- Poiana Stanii- Cota 1400.

Date: aici 
Urcand pe Drumul de Vara (by Raluca Chiran)
Nu as schia pe aici, nici platita (by Raluca Chiran)
Alergator, fata in fata cu instalatiile (by Vio)
Poteca ce venea dinspre Miorita (by Vio)
Alb orbitor (by Raluca Chiran)

Coborare pe Piciorul Pietrei Arse (by Raluca Chiran)

Duminica 12 februarie, Pe schiuri de tura spre fosta cabana Urlea

Cu tura asta ne-am invartit in jurul cozii o groaza de timp. Initial Radu se gandise la o tura de doua zile, dar fara sa imi impartaseasca planurile decat vineri seara, cand l-am informat ca merg sambata la o alergare in Bucegi. Apoi, sambata seara, dupa ce il recuperez in extremis din Moeciu, ne hotaram sa mergem la o singura zi in Fagaras. Pe drum, lasam Urlea pentru muchia Scoarta, dar ajunsi in Malinis, masuram din ochi zapada de pe versanti si constatam ca e cam lipsa. In schimb, mai la vest, picioarele ce pleaca din campie par mai albe, asa ca revenim in drumul principal si ramanem pentru Urlea.

Nehotararea continua si cand ajungem in Breaza si nu stim prin care din cele 3 trasee sa urcam. Cabana Urlea s-a transformat pe indicatoare in Zona Urlea, dar traseele au ramas aceleasi. Alegem Pojorata, sperand sa inaintam repede pe forestierul pe care ni-l aminteam de acum 10 ani. Ca sa mai scutim din timp, intram pe drum cu masina, drumul se strica, masina noastra nu-i nici 4x 4 si nici garda inalta nu prea are, asa ca ramanem cu ea blocati intre 2 sleauri. Cu ajutorul unui satean care venea de pe contrasens cu masina lui si care oricum nu avea cum sa treaca, pentru ca noi eram pusi transversal pe drum, o repunem pe Filofteea pe trasa dupa o ora de dat la lopata, pus presuri sub roti, impins, balans si alte tehnici. Pe trasa aia buna, de coborare. Revenim cu masina in sat (1 kilometru mai jos) si o lasam pe pamant uscat si sanatos.

Am pierdut inca o ora cu masina in sant, dar puteam sa pierdem toata ziua, pana gaseam pe cineva cu tractor sa vina sa ne scoata.

Cum Pojorata ne-a dat cu flit, alegem ori Coltii Brezei ori drumul de taf pe care am coborat cu Claudia din Fagaras acum 2 ani. Eu nu am amintiri placute de pe drumul cu pricina, dar inceputul e promitator, asa ca mergem pe el. Pana la urma, macar aici am facut cea mai buna alegere. In partea inferioara, pentru ca drumul urca lin, zapada s-a asezat linistit si doar firele de apa ce intretaie drumul ne dau batai de cap, caci trebuie sa ne dam jos de nenumarate ori schiurile din picioare sau sa facem tot felul de combinatii cu schiurile, ca sa nu udam focile.

Rugii de zmeura se vad inca pe marginea drumului si imi aduc aminte de coborarea agonizant de inceata din vara lui 2015.

Cand ajungem la partea mai inclinata, deja castigasem cam 400 m diferenta de nivel si aici zapada avea deja o baza solida, primul strat fiind destul de inghetat, iar urmatorul format dintr-un puf proaspat de 5 cm, ce incepuse deja sa lege ceva baza si permitea sa urci multumitor pe foci.

Avantul urcarii ne este intrerupt insa de o serie de mici curgeri de primavara pornite de pe versantii foarte inlclinati ce marginesc drumul si care au adus cu ei in drum pietre si zapada inghetata. Din nou trebuie sa ne dam schiurile jos de mai multe ori.

Imi aduc aminte totusi destul de clar de mersul drumului si ma bucur cand iesim in final in zona mai plata ce precede fosta cabana, drum pe care putem in sfarsit sa urcam legat. Nu s-a schimbat nimic fata de acum 2 ani. Aceiasi versanti tristi, aceleasi marcaje fantomatice si aceeasi liniste de mormant. Fagarasul e fascinant prin pustietatea si salbaticia lui si desi anul trecut mi-am tot propus sa merg mai des in Fagaras, caci iata, din Brasov e acum foarte la indemana, nu am facut-o. Poate imi iese anul asta, caci sunt atatea de facut pe aici, de la MTB, la muchii nordice, de la schi de primavara ori trail running.

Poiana din jurul cabanei este de un alb orbitor, fara nici macar o urma. Schiurile noastre deseneaza primele linii parelele pe zapada depusa uniform. Pregetam cam jumatate de ora pentru a ciuguli cate ceva, o baie de soare si planuri, si apoi, manati din spate de umbra pornim la vale pe drumul pe care am urcat. De data asta suntem conservatori, nu vrem sa testam Pojorata si mergem pe calea batuta. Cu toate obstacolelele, coboram destul de repede (coboram, nu schiem, a se nota) si ajungem pe la 17.00 la masina. Stam bine cu timpul si vom ajunge chiar si la protest.

Pentru asta trebuie doar sa schimbam hainele cu unele mai groase si sa o luam la pas pe bulevardele mari. In seara asta a fost frig, asa ca aprecierile mele se indreapta catre oamenii din Piata Victoriei care stau 2-3 ore pe loc. Se aduna acolo niste oameni super faini si e un vibe excelent in piata. Aseara a fost asa.

Date si traseu: aici 

Marti 14 februarie

Stejeris, primul pe anul asta, alergare

Astrele s-au aliniat intr-un fel, intr-un mare fel, si eu ma trezesc cu niste ore libere la mijlocul zilei. Asa ca profit de ele, 100% si dau o fuga spre Stejeris. Prima alergare pe Stejeris din 2017 si in sinea mea sper sa mai urmeze si altele. Am parte de urme si de poteca buna. Fac cale intoarsa la Troita si strang totusi 10 kilometri pentru sufletul meu.

Date: aici

Zwift AVC Inferno Steps Warm

Sunt lovita de vrednicie si dupa program bag si un Zwift, din asta cu nume interesant. Practic un interval piramidal (2, 2.5, 3 w/kg), repetat de 3 ori.
Incerc sa raman tot antrenamentul pe foaie mica si cadenta mare si mm, cred, pentru data de cand ma dau pe Zwift o cadenta mai buna

Date: aici

Joi 16 februarie- Zwift Workout, Hunter's Challenge

Am zis sa bat fierul cat e cald pe partea de cadenta si am ales un workout de pe Zwift care adreseaza exact acest aspect.

Date: aici

Marti 21 februarieZwift Workout, Hunter's Challenge

Radu a zis ca imi cam bat joc de timpul petrecut pe Zwift cu workout-urile astea de recovery si mi-a recomandat cateva mai serioase. Cel de astazi- Earn your Bacon era cam cel mai usor din oferta, dar tot m-a rupt cu ale sale 10 minute lungi la FTP. Numai cand trebuie sa stai la FTP de 4 ori cate 10 minute iti dai seama cat de lungi pot fi de fapt 10 minute. Nici tura de duminica nu m-a ajutat prea tare si mi-am simtit picioarele din plin, mai ales ca am stat constant pe la 80 rpm ca sa tin peste 200 W.

Date: aici

Miercuri 22 februarie- Jumatate de Stejeris, alergare

Zapada s-a topit cam peste tot in oras, dar Stejerisul ma intampina cu un mix de drumuri inghetate, zapada dar si portiuni faine de iarba si pamant. Imi infig cu putere adidasii in poteca reavana si piciorul meu se bucura de reintalnirea cu pamantul.

Date: aici

Joi 23 februarieZwift AVC Inferno Steps Hot

Am esuat lamentabil la Zwift-ul de astazi. De fapt pe la valoarea clasica de 3W/kg, care pe urcare se transforma lejer in +3.5 W/kg am pierdut plutonul si dus a fost.

Date: aici

Vineri 24 februarie- E si nu e primavara

Toate trotuarele s-au curatat si uscat in cateva zile. Acum pot sa incalt din nou adidasii de un roz turbat mosteniti de la Radu si sa dau o tura fast and light prin oras. In fata calculatorului orice alergator de weekend este zmeu si sa desenezi pe runmap e tare usor. Schitez un 10 km cu +200 m diferenta de nivel. Totul bine si frumos pana la Promenada de sub Tampa. Eram chiar in grafic cu doar 3 km ramasi si 15 minute disponibile pana la incheierea orei, puteau sa iasa 10 k frumosi cu +200 m intr-o ora. Dar nu a fost sa fie caci a venit ea- crampa. Nu carcelul acela care se mai naste de nicaieri in timpul noptii, ci o crampa din aceea ca o boala cronica. Alergatul devine o himera.Pana si mersul e greoi. Ma gandesc cu groaza cum e sa te apuce una din asta pe la kilometrul 30 al unui maraton si sa te tarasti, nu 2 kilometri cati am eu pana acasa, ci 10-12 klilometri pana la finish. Bref este ca am ajuns acasa cu coada intre picioare si muschiul cu pricina mai doare si azi, la 3 zile de la alergare. Si da, toate analizele sunt de aviator :).

Date: aici

Luni- 27 februarie- Cu cursiera prin campie

A 7-a zi la rand fara pauza. Stiu ca trebuie sa iau o pauza, dar nu astazi. Poate maine sau miercuri. Sau ambele. Pot sa fiu generoasa cu mine. Dar astazi, cand soarele straluceste si afara e cald si frumos, desi imi simt picioarele grele trebuie sa dau o pedala afara. Imi iese chiar decent cu o medie de 30km/h in afara orasului.

Date: aici


5 comentarii:

  1. E frumos sa vezi ca romanii n-au adormit, asa cum credeau hotii :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Andrei,doar o parte n-au adormit. De am putea noi astia neadormiti sa ne metamorfozam toti la un loc in print si am putea cu un sarut sa trezim frumoasa adormita care ii intruchipeaza pe ceilalti, ce bine ar mai fi.

      Ștergere
  2. Da, perfect de acord....Nici eu nu vreau sa plec dar daca trebuie am sa o fac pentru copiii mei! Totusi sa fim optimisti si sa speram ca nu va fi cazul! :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Cata, speranta moare ultima, dar tot ne trebuie o varianta de rezerva

      Ștergere
  3. Mike,

    Mi-au dat lacrimile cand am citit ... sunt departe de ai mei insa mi-e frica sa-i sun sa vb cu ei, nu vreau sa ne certam ... offf !

    Gabi Colea

    RăspundețiȘtergere